viața se masoară in clipe care fac inima să îți bată.
Din nou la școală
Școală de gândire rațională și dezvoltare personală
O școală modernă, unde se predă o singură materie esențială: gândirea rațională. Accentul este pus pe definirea și aplicarea proceselor mentale pentru a deveni un om evoluat, conștient și echilibrat în viața de zi cu zi.
Ce se învață în această școală
Aici vei învăța cum să îți controlezi simțurile, să îți definești personalitatea, să te pregătești să trăiești. Vei învăța să stăpânești teama și să o folosești doar atunci când îți e utilă.
Vei învăța care e diferența dintre a trăi și a supraviețui, vei înțelege lumea ce te înconjoară.
Vei învăța despre adevăratele valori morale, despre etică, caracter și integritate și vei respinge treptat conceptul de valoare exclusiv materială, deoarece valoarea autentică nu se măsoară în bani sau bunuri, ci în cine ești și cum trăiești.
După ce o să termini lecțiile o să descoperi libertatea de a alege așa cum ar trebui să alegi. Alegerile cele mai importante vor fi: drumul tău în viață și ce vrei să devii.
Manualul gândirii raționale
Vindecarea anxietății și tratamentul anxietății
Ce este anxietatea și de ce apare
Într-o lume plină de fals, de minciuni și de interese financiare, circulă tot felul de informații greșite despre anxietate: că anxietatea nu se tratează, că va fi prezentă toată viața, că singura soluție este să fie ținută sub control cu pastile pentru a nu afecta foarte mult viața de zi cu zi. Se spune că reapare imediat ce se oprește tratamentul și se promovează ideea că sunt necesare drumuri constante la medici pentru rețete, pastile și alte tratamente, alimentând astfel o stare continuă de frică.
Toate aceste informații trebuie eliminate din minte, pentru că sunt minciuni propagate de persoane care nu urmăresc vindecarea reală, ci doar interese financiare.
Definiția corectă a anxietății
Prima informație corectă: anxietatea este o stare de agitație, nervozitate, teamă, emoție produsă de propriul organism. Este un instinct natural de adaptare și de supraviețuire. Mai corect spus, anxietatea este un semn al procesului de evoluție interioară.
Anxietatea ca proces de evoluție
În acest context, anxietatea arată că începe un proces prin care se poate deveni mai bun, mai puternic și mai înțelept. Există două variante:
- Să nu se intre conștient în procesul de evoluție și mintea să fie lăsată să se concentreze pe orice altceva până când anxietatea se diminuează temporar.
- Să fie acceptat procesul de evoluție și să fie dus până la capăt, transformând anxietatea într-o oportunitate reală de creștere.
Dacă se fuge constant de anxietate și se așteaptă doar să treacă, aceasta va reveni, de obicei, după o perioadă de timp, posibil mai puternică și mai intensă. Anxietatea este expresia dorinței minții de a evolua, iar drumul, deși greu, este presărat cu recompense autentice și cu o transformare profundă a modului de gândire.
Evoluția minții umane
Evoluția minții umane ca proces
Evoluția minții umane nu respectă un set rigid de reguli, iar o minte evoluată nu se poate evalua doar după nivelul de cunoștințe acumulate. Dezvoltarea mentală ține în primul rând de procese și de conexiuni interioare, fiind, de fapt, o evoluție procesuală. Modul în care sunt primite, descoperite și prelucrate informațiile, tipul de întrebări care sunt căutate și formulate, precum și postura adoptată în raport cu o anumită problemă sunt doar câteva elemente esențiale care compun o minte evoluată, rațională și conștientă.
Etapele prin care mintea procesează informația
Pentru a nu irosi timpul, procesul de lucru cu informația este prezentat simplu și aplicat. După parcurgerea capitolelor de lucru, este recomandată recitirea fiecărui capitol o dată pe zi. Această repetare susține evoluția minții, deoarece mintea umană procesează informația în mai multe etape:
- Etapa întâi – etapa de acceptare a informației, în care conținutul este analizat și acceptat dacă se încadrează în parametrii logici proprii.
- Etapa a doua – etapa în care informația devine informație proprie, este integrată, trecută prin filtrele individuale și începe să fie transmisă constant către subconștient prin fiecare recitire, pentru a fi memorată ca fiind importantă.
- Etapa a treia – etapa în care informația este complet asimilată, devine parte din structura mentală și poate fi extrasă din subconștient și aplicată ori de câte ori este nevoie, în situații reale de viață.
De la reguli la principii de viață
Regulile care trebuie respectate în procesul de dezvoltare mentală vor fi prezentate separat. Aceste reguli vor fi cu adevărat respectate atunci când sunt parcurse prin cele trei etape de procesare a informației. În acest fel, regulile nu mai rămân exterioare, ci se transformă în propriile reguli interioare, devenind principii de viață solidă, rațională, puternică și, mai ales, evoluată.
Un manual sau o carte
Un manual de gândire rațională și evoluție interioară
Acesta nu este, de fapt, o simplă carte, ci mai degrabă un manual de dezvoltare personală și gândire rațională, manualul care a lipsit mereu din școală și pe care mulți și l-ar fi dorit. Un manual care ar fi trebuit să existe alături de un profesor care să îndrume pas cu pas. Este manualul unei minți evoluate, al unei gândiri clare și conștiente. După ce va fi parcurs și înțeles, permite controlul gândurilor și antrenarea minții pentru a merge acolo unde este nevoie. Devine mai ușor de înțeles armonia dintre o minte sănătoasă și un corp sănătos.
Capitole de lucru, meditații și transformare
Conținutul este structurat în capitole de lucru, așezate într-o ordine logică, astfel încât fiecare etapă să poată fi parcursă complet. După finalizarea capitolelor practice și a meditațiilor, sunt oferite câteva direcții concrete în care pot fi exersate noile abilități dobândite. De aici înainte începe un drum fabulos de autocunoaștere și echilibru interior. Diferența este că acest drum se parcurge cu liniște, pace interioară și armonie. Pas cu pas, se urcă trepte, de la ucenic la maestru. În acest moment devine clar cât de mare este potențialul interior, cât de puține lucruri erau cunoscute înainte și câtă bucurie aduce faptul că s-a ajuns pe acest drum. Rezultatul este un ocean de liniște unic, pentru că fiecare ființă este unică, modelată de felul în care s-a adaptat la situațiile trăite și de mecanismele interioare dezvoltate.
Încredere în propriul potențial
Nu este nevoie de încredere oarbă în autor sau în metodă. Esențială este încrederea în propriul potențial, în capacitatea interioară de schimbare, vindecare și evoluție.
Acces gratuit la informații și resurse
Toate informațiile de pe site sunt oferite gratuit. Site-ul nu solicită abonamente, plăți sau orice altă formă de recompensă financiară. Mai simplu spus, tot conținutul este pus la dispoziție fără a fi nevoie de vreo contribuție materială. Pare prea frumos ca să fie adevărat, însă acesta este punctul de plecare al călătoriei interioare și al procesului de transformare.
Anxietatea prin ochii celui care simte
Anxietate, atac de panică și ce se întâmplă în corp
În panica și în confuzia care cuprind uneori, cea mai grea întrebare este: ce se întâmplă cu mine? Apare senzația că totul explodează în interior, că presiunea care crește în corp îl va rupe în bucăți. Se simt amețeală, greață, dureri de stomac, dureri în piept, amorțeli în degete urmate de furnicături, picioare reci, iar frigul face corpul să își piardă controlul și să tremure violent. Apar variații bruște de temperatură – când crește temperatura corpului și apare senzația de sufocare, imediat după încep frisoanele puternice care zguduie întregul corp.
Senzațiile de durere pot fi copleșitoare: o lovitură ușoară la un deget pare ca și cum s-ar fi rupt toată mâna. Tranzitul intestinal este rar în ordine, stomacul doare constant, iar atunci când nu doare scoate zgomote jenante în preajma altor persoane. Durerea în piept apare frecvent – în stânga, acolo unde se presupune că este inima, sau în dreapta, unde se crede că este ficatul. Așa arată, pentru mulți, o stare de anxietate sau un atac de panică, iar o parte sau chiar toate aceste simptome pot fi trăite, alături de altele și mai intense și mai creative.
Pare un adevărat iad interior. Aceasta este imaginea la care se face referire când se spune că există două opțiuni: să se rămână în acest iad sau să se fugă de el. Fuga poate aduce, după o vreme, înapoi în același iad mental. Rămânerea în fața anxietății înseamnă a trăi cu propriii demoni, a-i cunoaște, a vedea cum au apărut și cum pot fi învinși. Iadul se poate transforma în casă, în propriul loc de joacă, iar demonii pot deveni jucării. Unii dintre ei pot fi păstrați ca niște mici animăluțe de companie, care ajung să pară inofensive, drăguțe și mici.
Drumul prin anxietate
Drumul până acolo este lung. Este greu. Dar, odată ales acest drum, apar inevitabil întrebări în minte, întrebări la care, pas cu pas, se caută răspunsuri și sens.
Ce se întâmplă?
Mintea evoluează constant, acumulând informații, emoții și experiențe noi. Atunci când această evoluție este lină și constantă, există timp pentru a asimila schimbările fără ca ele să iasă în evidență. Exact ca în cazul unui antrenament repetat zi de zi, în care corpul devine mai puternic treptat, fără ca transformarea să fie observată imediat, uneori nici măcar de către cel care o trăiește.
Accelerarea bruscă a evoluției mentale și emoționale
În situații dificile, în fața unei emoții puternice sau a unei frici intense, evoluția interioară se accelerează brusc. Instinctul de supraviețuire se activează pentru a preveni sau a evita o traumă, iar mintea începe să caute rapid soluții noi. De cele mai multe ori, problema nu se rezolvă complet, pentru că nu există un set clar de instrucțiuni: ce să se facă, cum se facă, în ce ordine. Aici intervine rolul unui „manual de gândire rațională”, care oferă structură și claritate procesului de dezvoltare personală.
Ca urmare a unuia sau mai multor evenimente puternice, mintea înțelege că este nevoie de mai mult pentru a putea merge mai departe și pentru a supraviețui psihic și emoțional. Se activează astfel un mecanism de evoluție accelerată. Doar că nu se mai desfășoară la ritmul obișnuit, ca un motor care funcționează liniștit la câteva mii de rotații, ci este dus direct la maximum, în zona roșie. Este ca și cum, după un singur antrenament intens, a doua zi corpul ar fi de două ori mai puternic, mai rapid și mai alert decât era ieri, iar această schimbare apare brusc.
Această transformare rapidă ridică întrebări interioare: dacă este bine sau rău, dacă există capacitatea de a face față noii realități, dacă totul este doar un vis sau un coșmar ori dacă este, de fapt, noua formă de realitate. Ceea ce înainte era perceput ca slăbiciune începe să dispară, iar în locul ei apare o forță nouă, greu de înțeles la început.
Creșterea puterii interioare și descoperirea excepționalului
În interior are loc o creștere rapidă a puterii personale, la un nivel care nu a mai fost trăit până atunci. Pentru a stăpâni aceste noi resurse mentale și emoționale este nevoie de înțelegere, acceptare și dezvoltare conștientă. O parte din acest proces poate fi explicată, iar o altă parte rămâne la nivel de explorare personală, ca o invitație la autocunoaștere profundă.
Descoperirea propriului organism înseamnă înțelegerea a ceea ce nu era cunoscut despre sine: ce face fiecare „buton” al corpului și al minții, cum se activează, cum apare „magia” transformării interioare și, mai ales, cum se face trecerea către calități excepționale.
Așa cum, la achiziționarea unui telefon nou, sunt verificate funcțiile și butoanele pentru a fi folosite la maximum, la fel și organismul primit cu ceva timp în urmă are nevoie să fie explorat conștient. Fiecare funcție, fiecare reacție și fiecare resursă interioară pot fi înțelese, antrenate și folosite pentru o viață mai echilibrată, mai puternică și mai conștientă.
Activarea organelor de simt
Să revenim și să vedem ce se întâmplă în general și apoi o să particularizăm. Evoluția fizică este manifestată prin activarea organelor de simț. Ochii devin alerți și focalizează cu o claritate fantastică, urechile aud zgomote foarte ușoare, mirosul detectează zeci, sute, mii de arome, pielea ta devine receptivă și simți orice atingere. Separat de asta o să remarci că mai ai un simț magnetic și un simț energetic. Astea două simțuri nu se prea regăsesc în cărți dar există, iar cei care au trecut prin astfel de procese pot să le recunoască și, de ce nu, să le dezvolte.Hai să începem cu fiecare element și să îl corelăm cu ce simți.
Mecanismul vederii și procesul de zoom
Ochii focalizează excelent. Câteva secunde dacă te uiți la un obiect remarci detalii la cel mai mare nivel. În cele câteva secunde de privit fix o să simți efectiv cum se ajustează imaginea mai aproape sau mai departe ca un fel de zoom. Separat o să remarci că ochiul tău reglează claritatea și o să simți efectiv cum face asta, parcă aplică filtre de decodare. De ce face asta? Ca să identifici pericolul pentru tine ca organism.Plusurile și minusurile acum. Când se realizează acest zoom cadrul rămâne în ceață iar focusul scoate în evidență ce ai selecționat să privești cu atenție.
Dacă nu găsești nimic amenințător atunci ochii tăi o să caute în continuare, repetând procesul de zoom și clarificare. Asta înseamnă că o să vezi ceață – clar – ceață – clar foarte repede și de multe ori într-un interval de timp scurt, ce va duce la o senzație de amețeală însoțită de senzație de greață, de pierdere control. Închizi ochii și o să remarci că simptomele astea dispar destul de repede. Știai asta încă de pe vremea când erai copil. Atunci când simțeai frică puternică închideai ochii și îi strângeai puternic ca să nu mai caute în zadar și să amplifice sentimentul.
Efectele secundare și adaptarea oculară
Tot de la ochi apar și durerile de cap, migrenele, pentru că în timpul focalizării intense, pe lângă încordarea cumplită a mușchilor oculari tu nici nu o să mai clipești ca să nu pierzi informația vizuală. Tot ca un mecanism de protecție dar cu efecte la lubrifierea oculară. Așa retina se usucă, clipitul devine rapid și superficial și în câteva ore ajungi să simți zgârieturi atunci când clipești. Picăturile de ochi nu ajută (poate doar puțin și pe termen scurt). Doar tu te ajuți pentru că tu deții glandele de lubrifiere ale ochilor cu care poți să îți menții ochii în stare optimă.Deci o adaptare la o vedere mai bună înseamnă amețeală, greață, migrene, dureri de cap sau cefalee. Cu timpul o să vezi că te adaptezi și controlezi claritatea, zoomul și mișcarea oculară. Cu timpul o să vezi că după ce te adaptezi poți să îți dezvolti și simțul să vezi mai departe, mai clar, mai colorat.
Evoluția auzului și echilibrul
Dezvoltarea auzului este poate cea mai evidentă. Resimți zgomotele puternice atât de tare încât te chinuie efectiv. Auzul e corelat cu urechea internă a echilibrului. O adaptare la un auz mai bun o să îți dea problemele de echilibru, o să simți că de abia te ții pe picioare, o să te sprijini de obiecte ca un om bătrân și prin suferință asta o să dezvolți un simț al auzului. Ca o paranteză așa o să înțelegi ce simt animalele cu un auz impecabil atunci când încep serbările artificiilor și ale petardelor.
Activarea organelor de simț - urmare -
Dezvoltarea mirosului îți aduce conexiuni stomacale de la stări de greață, dezgust la foame intensă sau poftă intensă. Din păcate mirosul omului este slab dezvoltat, iar anatomic este procesat în lobul central responsabil cu partea rațională. O să mai discutăm despre asta, momentan discutăm despre ce simți. Prin dezvoltarea mirosului se antrenează pregătirile stomacului. Când vrei să mănânci ceva activezi în organism procesele necesare pentru digestia a ce vei ingera. De asemenea produci hormoni ce reglează și analizează dacă ai nevoie să mănânci sau nu. Poftele, dorințele alimentare grăbesc digestia ca să facă loc pentru altă ingerare. Grăbirea digestiei se face prin scurtarea timpului de trecere al bolului alimentar prin intestine. Peristaltismul este mișcarea normală de contracție și relaxare a intestinelor pentru împingerea bolului alimentar în timp ce se absorb substanțele nutritive din el.
Impactul anxietății asupra digestiei
La identificarea unei amenințări sau a unui pericol, cum se întâmplă în anxietate când ai impresia că ești în pericol, grăbirea digestiei, care înseamnă încordare, relaxare, se face mult mai puternic și mult mai repede ca să te poți ocupa de amenințare și nu de digestie. Ca urmare te bucuri de crampe, balonare, diaree. Ca să închei simptomatologia asta nu tocmai plăcută, presupun că este evident și varianta constipației când organismul blochează digestia pentru un pericol iminent. Dacă ar fi doar o oprire, ca o teamă sănătoasă de ceva real, nu ar fi nicio problemă, doar că de-a lungul câtorva ore de digestie se realizează multiple opriri-porniri, opriri-porniri. O bucată de lut, dacă stă locului, se întărește. Dacă este mișcată tot timpul rămâne elastică.
Sindromul colonului senzitiv și cercul vicios al emoțiilor
De fapt sindromul de colon iritabil este sindromul de colon senzitiv. Dacă te uiți la o planșă de anatomie o să remarci că în jurul stomacului este colonul. Că are două colțuri în dreapta și în stânga sub coaste. Acolo sunt cel mai frecvent raportate dureri. Din păcate limitarea doar în tratarea efectelor fizice din sistemul medical spune să fugi la doctor dacă te doare în stânga sau în dreapta, că poate fi ceva grav. Te face de fapt să te gândești că poate fi ceva grav și să te duci la doctor. De la durere până la consult ai emoții care iarăși opresc-pornesc și peste câteva ore o iei de la capăt într-un cerc vicios. Doctorul te pune să faci câteva zeci de analize și, în timp ce aștepți rezultatele, ai emoții intense ca „dacă e ceva grav?”. Emoțiile reîncep cercul, durerea reapare. Analizele ies bune și tu primești un set de medicamente ca să ușureze digestia.
Gestionarea emoțiilor și soluțiile primite
Și totuși digestia ta nu are nicio problemă, doar are nevoie de timp. Ai grijă ce mănânci, să nu faci excese, și controlează emoțiile și așa ai rezolvat și falsa problemă. Din cauza asta funcționează sedativele sau alcoolul, deoarece limitează trăirea emotivă pe o perioadă de timp. Ar fi chiar ciudat și anormal să primești o rețetă de la doctor ca să consumi alcool pentru digestie. Fix la fel este și cu tratamentele pe care le primești, pentru că un tratament care reglează un segment stricat dintr-un proces. Iar tu nu ai niciun lucru stricat.
Viața are gust... sau?
Gustul, anxietatea și sistemul digestiv
Revenind la hiperactivarea simțurilor și la gust, activarea gustului este concepută să contrabalanseze efectele digestive ale anxietății. Intensitatea gustului determină secreții salivare mai abundente, iar acest lucru influențează direct digestia și nivelul de aciditate gastrică.
Rolul salivei în digestie și în reglarea acidității
Ce rol are saliva? Există mai multe roluri, dintre care două sunt deosebit de importante pentru sănătatea digestivă:
- scade aciditatea stomacală;
- asigură ungerea și alunecarea bolului alimentar.
În starea de anxietate, digestia este fie oprită, fie grăbită. La nivelul stomacului, dacă digestia este încetinită sau blocată, producția de acid gastric crește, pentru că, indiferent de context, alimentele ingerate trebuie totuși mărunțite și procesate.
Anxietatea, stomacul și simptomele fizice
Procesele sunt, în esență, contrare: pe de o parte, stomacul își îndeplinește rolul de a procesa alimentele, iar pe de altă parte, mintea transmite semnalul de „stop, există altceva mai important de făcut, trebuie gestionată o amenințare”. Această pauză digestivă poate fi compensată doar cu ajutorul salivei, motiv pentru care unul dintre cele mai comune simptome ale anxietății este senzația de gură uscată.
Un alt simptom frecvent este durerea în partea stângă, în zona superioară a coastelor, cauzată de creșterea acidității stomacale și de tensiunea din zona gastrică.
Exercițiu simplu pentru stimularea glandelor salivare
Se poate face un test de stimulare a glandelor salivare atunci când apare durerea în partea stângă. Exercițiul presupune mișcarea limbii în sus și în jos, „perierea” dinților cu limba pentru a crește producția glandelor salivare. După ce saliva este înghițită, efectele se simt foarte repede: în câteva secunde se reduce presiunea și se diminuează durerea.
În acest fel, se poate susține reglarea naturală a acidității gastrice și se poate reduce nevoia de medicamente antiacide.
În primul rând mirosul - cel ce activează centrul rațional
Să ne întoarcem la miros și să subliniem importanța și rolul lui. Mirosul activează partea rațională, așa că, din când în când, adulmecă profund aerul din jur și decodează mirosurile ce sunt ascunse în el. E cel mai important exercițiu pe care trebuie să îl faci alături de exercițiile de respirație. Inspirarea pe nas și expirarea pe gură de trei ori, numărând în minte. A patra respirație o realizezi integral folosind doar gura, inspirare și expirare. Rolul acestui exercițiu este foarte important, deoarece activează partea rațională și o pune la treabă, îți calmează bătăile inimii conform ritmului respirației, adică ritmul stabilit de tine. (Respirația pe gură va deveni oftat, iar oftatul înseamnă recalibrarea bătăilor inimii). În teorie sună bine, ușor și simplu, nu ? Nu știi cât de mult te înșeli.
Controlul respirației și lupta cu anxietatea
Controlul respirației în anxietate este cel ce duce la atacul de panică sau, dimpotrivă, cel ce oprește apariția atacului de panică. O să fie greu, cumplit, senzație de lipsă de aer, nu îți ajunge să inspiri pe nări, vei simți că te sufoci. Dar, marele dar, aceasta e o luptă a controlului. Controlul tău asupra organismului tău. Chiar și când lași o respirație sau două pe gură pentru că nu mai reziști să respiri pe nas, tot control se numește.
Eliberare temporară a unui flux mai mare de oxigen. Singurul aspect de care trebuie să ții seama e că trebuie să îți golești mintea de orice și să te gândești la o propoziție exersată zi de zi. Un exemplu este: doar respirația contează 1, doar respirația contează 2, doar respirația contează 3. O să mai repetăm din când în când instrucțiunile astea, întrucât mă aștept la puțini să citească tot și mulți să caute câte puțin aici și dincolo.
Reguli pentru exercițiile de respirație
De asemenea, urmărind procesul, se încurajează dezvoltarea diverselor exerciții de respirație, ținând cont de cele două elemente importante. Primul, majoritar, trebuie să se inspire pe nas ca să existe un volum de oxigen redus, iar al doilea, să se folosească o numărătoare și o propoziție-cheie ca să fie activă partea rațională tot timpul.
Să continuăm răspunsurile
Dezvoltarea senzitivă interioară și exterioară
la ceea ce se întâmplă cu dezvoltarea senzitivă. Dezvoltarea senzitivă este atât interioară, cât și exterioară. Partea în care apar dureri, presiuni sau apăsări în perioada digestiei reprezintă o sensibilitate internă, de asemenea dobândită pentru a susține evoluția personală și conștientizarea corpului. Majoritatea oamenilor nici măcar nu percep aceste senzații, la fel cum nici înainte nu erau resimțite. Pe de altă parte, sensibilitatea externă ajunge să fie de cel puțin zece ori mai mare. O tăietură mică poate fi percepută ca o rană majoră. Reacția alergică a organismului poate părea exagerată, dar este normală raportat la intensitatea stimulului senzitiv și la încercarea organismului de a lua toate măsurile de protecție.
Creșterea percepției durerii și a senzațiilor corporale
Durerile musculare care, în mod normal, nu erau simțite devin acum evidente. Se simt bătăile inimii, se simt mușchii, se simte totul la un nivel extrem de ridicat. Este o senzație nouă, deoarece până acum nu exista conștientizarea ei și nici a capacității de a simți atât de intens fiecare reacție a corpului.
Explicarea senzațiilor și interpretarea corectă a concluziilor
Tot ceea ce este simțit are o explicație clară, inclusiv din punct de vedere anatomic. Este important ca aceste senzații să fie explicate, înțelese și acceptate ca fiind, în majoritatea cazurilor, perfect normale. Există cauze, există o funcționalitate a fiecărei reacții. Este însă esențială atenția la modul în care sunt formulate concluziile.
Un exemplu: atunci când se pescuiește într-un lac, cel mai probabil vor fi prinși pești de dimensiuni normale. Foarte rar apare un pește gigantic. La fel se întâmplă și cu concluziile legate de simptome și dureri – nu este utilă orientarea directă către scenarii extreme, deoarece șansele sunt de aproximativ 1%. În 99% din cazuri este vorba de normalitate.
În 1% din situații, o durere de stomac poate indica o boală gravă, cum ar fi cancerul, însă în 99% din cazuri este vorba de o simplă indigestie sau de o afecțiune ușor vindecabilă. Aceleași procente se aplică și atunci când simptomele se repetă, deoarece probabilitățile rămân neschimbate și în următoarele situații similare.
În mod normal
În mod normal, pentru a înțelege și vindeca o traumă emoțională, trebuie verificată memoria durerii. Memoria durerii este înregistrată în timpul unui eveniment trecut foarte dureros, care a șocat și a speriat profund. Este important să fie analizat ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat și în ce context a apărut acel eveniment nefericit, pentru a putea fi rememorată conștient amintirea.
Procesul de explorare și reconstrucția experienței
Procesul de explorare a traumei emoționale se face treptat, câte puțin în fiecare zi, niciodată mai mult de 30 de minute. Este util să fie verificate detaliile amintirii: unde se afla persoana, ce făcea, cum era îmbrăcată, ce parte a zilei era, ce fel de luminozitate exista, ce mirosuri erau în aer sau ce culori erau în jur. Toate aceste detalii înregistrate de minte ajută la reconstrucția experienței și la înțelegerea fricii.
Identificarea deciziilor interioare și a erorilor de raportare
Apoi este esențial să fie rememorat ce gânduri au apărut atunci, ce raționamente au fost făcute, dar mai ales ce concluzii s-au tras și ce s-a decis să nu se mai facă niciodată ca urmare directă a acelui eveniment traumatic. După identificarea acestor decizii interioare, este util să fie privit înapoi în trecut pentru a observa de câte ori au fost respectate aceste hotărâri doar pentru a evita repetarea situației dramatice. Aceasta este una dintre cele mai frecvente erori umane: în momentul în care se stabilește să nu se mai facă un anumit lucru, trauma este închisă simbolic într-o cutie, iar frica rămâne prezentă, cu teama constantă că acea cutie s-ar putea rupe și „demonul” ascuns acolo ar putea scăpa.
Apariția fricii de sine și a îndoielii interioare
Cum cutia a fost creată mental, apare frica de sine, îndoiala în propria capacitate de a menține cutia închisă, teama că poate va exista un moment de neatenție sau de uitare. Astfel, îndoiala este introdusă în suflet, iar fricii i se ridică o statuie invizibilă, care nu poate fi atinsă sau controlată, dar care influențează permanent viața interioară.
Povara protocoalelor interioare de frică
Această cutie a fricii și a traumei va reapărea constant de-a lungul timpului, mai ales dacă activitatea decisă a nu mai fi făcută este una obișnuită și apare frecvent în viața de zi cu zi. Se creează astfel un protocol interior de aducere-aminte a fricii, purtat permanent în minte și în corp. Poate părea ușor să fie purtată o singură cutie în spate, dar după zece ani, când există deja zeci sau sute de astfel de cutii construite pe același tip de raționament, povara devine copleșitoare.
Necesitatea confruntării și eliberării conținutului
De aceea, mai devreme sau mai târziu, este necesar ca aceste cutii să fie deschise, conținutul lor confruntat și eliberat, ca și cum ar fi ars simbolic ceea ce a fost ascuns în ele. Nicio situație de viață nu se poate repeta identic; există întotdeauna diferențe, mai mici sau mai mari. Cea mai importantă diferență este că, odată cu trecerea timpului, există mai multă experiență de viață, mai multă maturitate și deja a fost trăită o variantă negativă a evenimentului.
Maturitatea și gestionarea experiențelor repetate
Chiar dacă se întâmplă din nou ceva negativ, asemănător cu ce a fost în trecut, există deja dovada că a fost posibilă supraviețuirea acelei experiențe. A doua oară va fi mai ușor de gestionat, pentru că nu va mai exista același element de surpriză, iar frica poate fi privită cu mai multă claritate și înțelegere.
Etapa de curățare mentală
Trebuie să cuprindă toată viața ta. Trebuie să scotocești zilnic după amintiri. Cauți amintirile plăcute și cele neplăcute. Pe cele neplăcute le studiezi ca să vezi ce restricție ai pus asupra ta de-a lungul timpului. Restricția e, de fapt, cutia în care ai ascuns o frică. Modul cum cauți restricțiile trebuie să pornească de la activitățile de zi cu zi. Tot ce repeți zi de zi. Verifică, dacă întrerupi o activitate cu care ești obișnuit zi de zi, ce se întâmplă și la ce te gândești. Dacă ești atent la starea de nervozitate ce apare ca urmare a întreruperii unui obicei, o să vezi că mintea ta o să meargă spre raționamentul inițial care a creat obiceiul.
Intensitatea atacului de panică
Să vorbim puțin și de atacul de panică. Știi despre ce vorbesc, cunoști starea de pierdere de control și de frică groaznică. Știi și când ai ajuns prima dată la doctor să îl întrebi ce se întâmplă și ai văzut privirea gravă, serioasă și atitudinea în care parcă îți spunea că ai avut noroc că ai scăpat cu viață. Altă minciună, dar deja devine obișnuință. Atacul de panică nu ți-a pus niciodată viața în pericol, pentru că atacul de panică este inofensiv. (Subliniez că diagnosticarea unui atac de panică, mai ales că există condiții medicale urgente care seamănă în simptomatologie, trebuie făcută de un specialist medical. E bine să te asiguri că ai eliminat cauze medicale ce pot pune cu adevărat viața în pericol.)
Gestionarea simptomelor prin nemișcare și focus
În afară de o simptomatologie relativ ușoară, o accelerare a bătăilor inimii și puțin tremurat, atacul de panică nu mai produce alte efecte. Doar tu poți să produci alte efecte și să acționezi în timpul unui atac de panică. Dacă nu faci absolut nimic, atacul de panică va fi exact ca un balon de săpun care crește, crește și dispare fără urmă. Senzația nu e plăcută fizic, dar dacă te gândești bine nu e cea mai neplăcută senzație pe care ai încercat-o. Soluția în cazul unui atac de panică este lipsa acțiunii. Să oprești orice mișcare a corpului, să închizi ochii ca să nu mai fie nevoie să clipești și să respiri. Dar fără să miști nimic și să fii atent la nemișcarea ta. Să îți muți focusul de la degetele de la picioare până la vârful capului, în verificarea ta să nu se miște nimic. Prin soluția asta realizezi mai multe lucruri: menții centrul rațional activ cu ordinul dat de tine să nu te miști. Observi creșterea intensității, apoi observi dispariția presiunii și disiparea ei atunci când se termină în câteva minute.
Diferențierea între anxietate și amenințarea reală
Desigur, vorbesc de situații de atac de panică ce sunt corelate cu absența amenințării reale și prezente lângă tine. Dacă în fața ta apare un urs, atunci chiar am rugămintea să nu respecți statul nemișcat și să vezi dacă poți să bați recordul la alergare.
Panica e o alegere. A ta.
Panica e, de fapt, o formă upgradată a fricii. Frica este decizia ta. Tu alegi dacă activezi frica sau nu. Frica e corelată cu instinctul de supraviețuire, dar bazată pe încrederea în tine și pe relația pe care o ai cu tine însuți. Adică vezi un eveniment – îl evaluezi – apoi decizi dacă trebuie să îți fie frică sau nu. Deci e o decizie a ta. Foarte rar o să apelezi la soluția frică dacă ți-ai iertat greșelile pe care le-ai făcut de-a lungul timpului, iar „greșeli” e termenul ales de tine ca să te cerți, de asemenea, dacă ai încredere în tine că te descurci, mai bine sau mai rău, corect ar fi să te descurci mulțumitor pentru tine, indiferent cât faci și cât realizezi.
Validarea personală și rolul evolutiv al suferinței
(Foarte des, „mulțumitor pentru tine” este, de fapt, mulțumitor pentru cei pe care îi reprezinți și vrei să fie mândri de tine. Punctez ceva foarte important: doar tu trebuie să fii mulțumit de ce ai făcut sau cât ai făcut, restul, indiferent cine sunt, nu au dreptul să își dea cu părerea dacă ai reușit sau ai ratat, întrucât nici nu contează. Doar părerea ta contează despre tine și, dacă tu consideri că te-ai descurcat bine, atunci atât este nevoie.)
Frica este o emoție la fel cum este și bucuria. Îți face la fel de mult rău ca și bucuria. Îți face, în schimb, mult bine pentru că te forțează să te adaptezi, să ieși din confort, să oprești orice regulă de-a ta și să evoluezi. Iar evoluția înseamnă suferință, răbdare, speranță. Să înduri știind că se termină la un moment dat. La final o să fii mai bun, mai puternic, mai încrezător în forțele tale și să analizezi și să cureți din suflet urmele suferinței. Va exista întotdeauna în mintea ta suferință. Nu poți să o ștergi, nu poți să o uiți, dar poți să o accepți și să o încadrezi, de fapt, ca începutul recuperării și întăririi tale.
Arsenalul interior și responsabilitatea luptei
Ca să fii puternic ca om îți trebuie arme. Dintre cele mai importante arme sunt credința, pozitivismul, umorul, răbdarea, curiozitatea, înțelegerea, acceptarea. Te-ai născut cu ele, dar nu le-ai folosit constant, iar timpul pune rugină pe orice sabie sau scut. Trebuie să te antrenezi în fiecare zi atât cât poți ca să poți să folosești tot arsenalul pe care îl ai la îndemână în tine. Doar tu ești tot ce ai nevoie ca să învingi. Nu trebuie nimic altceva. Tu și armele din interiorul tău. Poți să te ajuți de prieteni, de persoane care te iubesc, de familie sau de simple lucruri ce îți oferă liniște, dar, în final, tu o să porți bătăliile... singur.
Perseverența și victoria finală prin voință
Ai toate șansele să învingi pentru că organismul uman e fabulos, iar mintea umană este incredibilă. Totuși, ai șansa să și pierzi, iar asta nu se va întâmpla deoarece nu poți să câștigi, ci pentru că nu ești dispus încă să lupți până la capăt; încă vrei să mai stai în starea asta sau pur și simplu îți e teamă de schimbarea pe care o aduce victoria. Așa că poate o să te retragi sau o să fii înfrânt. Știi ce urmează? Altă bătălie. Te retragi, te regrupezi și pornești din nou la luptă. Indiferent de câte ori pierzi, mai urmează o bătălie. Asta se va întâmpla până în momentul în care accepți că trebuie să lupți pentru tine. Atunci o să dai totul și atunci o să câștigi mereu. Eu am încredere în tine pentru că îți cunosc potențialul. Știu de ce ești capabil și știu ce poți realiza. Trebuie să alegi să vrei.
Conținutul acestui site are caracter informativ și educațional. Informațiile prezentate nu înlocuiesc diagnosticul, sfatul sau tratamentul medical de specialitate. Consultați întotdeauna un medic înainte de a face modificări în tratamentul dumneavoastră