Capitolul 9 - Amintiri frumoase și amintiri urâte
Obiectivul omului rațional și rolul înțelepciunii
Obiectivul omului rațional este să caute înțelepciunea și să înțeleagă cât mai profund viața. Adevărul este că peste tot poate să existe înțelepciune, dar asta nu înseamnă că și există cu adevărat în orice experiență. Cea mai importantă lecție din care se poate extrage înțelepciune este lecția vieții. Viața oferă permanent experiențe, semne și învățăminte, doar că nu întotdeauna există atenția sau disponibilitatea de a învăța din ele. Din fericire, există amintirile. Evenimentele reale din viață, cele care s-au întâmplat cu adevărat, ajută la definirea personalității. Tocmai din acest motiv fiecare persoană este unică, cu propriul trecut, propriile lecții și propriul drum de dezvoltare personală.
Frica, copilăria și puterea amintirilor
Frica apare de multe ori încă din copilărie. De cele mai multe ori, primele frici sunt create chiar de părinți, care sperie copilul cu ceva pentru a-l face să stea cuminte. Acesta este un tip de frică inițială, la care se adaugă și prima îndoială inițială. Este oarecum trist că acești „profesori” ai copilăriei, adică părinții, își doresc binele copilului, dar pentru confortul lor personal apelează la o minciună. Prima mare minciună: dacă nu stai cuminte, vine și te ia bau-bau, sau variantele de tipul: dacă nu mănânci tot, nu o să crești mare. Poate pare un detaliu îndepărtat, dar acea scenă a fost înregistrată ca o amintire rea, iar de acolo s-au construit obiceiuri pentru a evita amenințarea înregistrată. Din aceste experiențe s-a format o setare interioară de a respecta reguli și de a fi „cuminte”.
Există multe amintiri de care nu există o amintire conștientă. Sunt numite uitate. Însă nu sunt cu adevărat uitate, ci doar stocate cu atenție, în afara investigației raționale. Subconștientul le păstrează active pe toate și le folosește în fundal pentru a influența reacțiile, emoțiile și deciziile.
Cum influențează amintirile viitorul
Amintirile ajută indirect pentru că proiectează viitorul. Viitorul nu este influențat doar de deciziile luate în prezent, ci de persoana care ia acele decizii. Acea persoană este o construcție formată din trecut, experiențe, traume, frici și convingeri. De aceea, trecutul definește viitorul. Mai exact, trecutul a definit deja caracteristicile după care sunt luate deciziile, iar decizia următoare va respecta, în mod natural, aceste caracteristici înregistrate în trecut.
Schimbarea trecutului pentru a crea un viitor diferit
Viitorul poate fi schimbat dacă este schimbată relația cu trecutul. Orice decizie devine noul trecut, iar dacă o decizie încalcă parametrii anteriori, viitorul începe să fie mai imprevizibil și mai deschis schimbării. Trecutul poate fi „schimbat” în orice moment prin reinterpretarea amintirilor, prin înțelegerea lor și prin crearea unor noi tipare de gândire și comportament.
Pentru asta este esențială cunoașterea de sine: cunoașterea trecutului, reactivarea amintirilor bune și rele și înțelegerea lor profundă. Este important să fie observat ce a fost, cum a schimbat fiecare experiență modul de a gândi, cum a avut loc dezvoltarea ulterioară și cum pot fi transformate sau dezvoltate aceste amintiri în prezent, pentru a construi un viitor mai conștient și mai echilibrat.
Magia amintirilor
Puterea vindecătoare a amintirilor pozitive
Amintirile sunt bune și rele. Cele bune oferă energie, schimbă starea de spirit, umplu de bucurie, respect și putere interioară. Așa cum arată și un film plin de înțelepciune, Harry Potter învață despre magia expecto patronum. Cum funcționează această magie? Se caută o amintire puternică, care a adus o fericire intensă, apoi se invocă vraja. Vraja apare ca un val sclipitor și puternic, care alungă orice lucru negativ și oferă protecție. Același tip de „magie a amintirilor” poate fi folosit și în realitate, printr-o amintire care a adus fericire adevărată, cu condiția să existe abandon total în acea amintire și să fie îndepărtat orice alt gând. Este importantă plutirea în detaliile amintirii, până când acestea devin vii și clare.
Reactivarea detaliilor senzoriale din trecut
Un exemplu simplu este prima plimbare pe bicicletă. Amintirea apare ca o aură: se vede ghidonul, mișcarea pedalelor, vântul care lovea fața, presiunea cu care se împingeau pedalele pentru a înainta. Pentru a activa cu adevărat această amintire, este nevoie ca toate detaliile să fie desfăcute integral. Este util să fie readuse în minte cerul, culorile și formele norilor, mirosul din aer, ceea ce era în jur, imaginile văzute în timp ce se pedala, dacă era dimineață sau seară, dacă au fost întâlniți oameni pe drum. Corpul a memorat fiecare senzație: încordarea musculară, reușita pedalării, flexarea genunchilor, poate chiar zgârietura de pe casca de protecție. Toate aceste detalii trebuie simțite fizic pentru ca amintirea să își poată manifesta magia și să influențeze pozitiv prezentul.
Studierea trecutului pentru a modela viitorul
Este esențial ca amintirile să fie studiate în mod constant. Doar prin exercițiu ies la lumină, în zona raționalului, acele amintiri care se ascund în subconștient. Abia după ce întreg trecutul este privit cu atenție, poate fi înțeles modul în care este construit prezentul, ce definește identitatea și de ce anumite experiențe au avut un impact atât de puternic. În acel moment devine clar că viitorul este o alegere personală. Viitorul actual poate părea mulțumitor sau nu, însă există întotdeauna posibilitatea de a fi schimbat, de a fi rescris conștient, folosind în mod înțelept magia amintirilor.
Arta folosirii amintirilor: Cum să-ți transformi trecutul într-o sursă de putere
Capcana trecutului: De ce ai nevoie de răbdare în explorarea memoriei
Oricât de ușor pare, te anunț că nu este. Din nou o să ai nevoie de rețeta de răbdare, perseverență și constanță, cu analiză pozitivă și negativă, mai ales dacă studiezi prea mult trecutul. Riști să uiți prezentul sau să nu îți placă și să iei decizii pripite. Tocmai de aia recomandarea e să pornești pe drumul amintirilor simultan, în căutarea amintirilor pozitive, cât și a celor negative. Numerotează și analizează fiecare amintire, indiferent cum este. Vezi cum poate să te ajute, vezi cum te-a schimbat. Ce energie poate să îți dea cea pozitivă sau ce greutate ți-a atașat cea negativă și de ce te-a privat când ai spus că nu o să mai faci niciodată ceva.
Esența conștiinței: Nu lăsa praful uitării să-ți acopere lecțiile de viață
Amintirile tale sunt, de fapt, esența conștiinței tale și ceea ce te definește. Dacă nu te gândești și nu le accesezi, peste ele se va pune praful uitării și îți va fi greu să le mai scoți la lumină ca să le poți folosi. Pentru că, de fapt, ăsta e rolul lor: să înveți din ele și să le folosești.
Amintirile sunt, de fapt, arme energetice, sunt surse de respect de sine și încredere în tine. Când ai înfruntat cu curaj situații și ai reușit – sunt lecții pe care nu trebuie să le uiți niciodată.
Să trăiești amintirea e un lucru total diferit de a înțelege lecția din amintire.
Dincolo de emoția negativă: Cum să extragi avantaje din experiențele grele
Când o să te apuci de analiza bagajului tău, o să descoperi că cele mai bine conturate sunt cele negative. Organismul tău, în măreția sa, încearcă să te ajute, să le scoată în față, în analiză, ca să le eviți pe viitor. Cel mai des apare eroarea de a rămâne în starea emotivă negativă a amintirii, în loc să intri în avantajele amintirii. Ce ai învățat din ea, câtă putere ți-a dat, cum ai trecut peste, cum ai luptat, cum te-ai recuperat. Sunt aspectele pozitive dintr-o amintire negativă, pentru că, de fapt, nicio amintire nu este inutilă. Toate sunt acolo cu un scop: să înveți despre tine.
Deconstrucția amintirii pentru a-ți hrăni adaptabilitatea
Trebuie să privești detașat de partea negativă, de suferință. Să vezi raționamentul, deciziile, greșelile, cadrul și abia la final emoțiile. Trebuie să vezi lucrurile din perspectiva puterii tale, a adaptabilității tale. Să poți spune că a fost greu, dar m-am descurcat, pentru că așa sunt eu: adaptabil, descurcăreț, răbdător și cu un solid instinct de supraviețuire. Ce o să zică lumea despre tine nu contează absolut deloc atunci când știi ceea ce ești.
Amintiri șterse sau uitate
Capcana memoriei selective: De ce ne amintim durerea și uităm bucuria?
În mod normal, ca amintire se înregistrează mental mult mai puternic cele mai intense. E normal, pentru că sunt corelate cu temeri și rememorate prin construcții de evitare. Tocmai de asta par mai puternice cele negative. Și sunt, pentru că pe cele pozitive nu le-ai rememorat de atâtea ori, nu ai construit activități pentru rememorarea a ce te-a făcut fericit. Separat, chiar dacă ai făcut activitatea ce te face fericit, conform amintirii, de-a lungul timpului își pierde din strălucire și, ușor, ușor se transformă într-o activitate banală. Tu uiți de ce o mai faci, pentru că nu este primejdios să uiți că ai fost fericit. Nu este?
Confortul versus fericirea
De ce crezi că ai gândire negativă deseori și predispoziție depresivă? Pentru că ce e negativ înregistrezi, iar ce e pozitiv uiți. Când tragi linie descoperi un bagaj negativ clar și un bagaj pozitiv aflat în ceață, parcă era acolo, parcă îmi plăcea să fac asta sau cealaltă și ajungi la întrebarea: oare ce îmi place să fac? Ce îmi oferă bucurie, satisfacție, fericire. Asta ești tu, care încerci să echilibrezi lucrurile fără să iei în calcul că deja știi o grămadă de lucruri ce te fac fericit, iar acum găsești doar scuze ca să nu le mai faci. Confortul cere renunțări și ia din fericire. Confortul nu e fericire.
Lecția jocului pierdut: Demontarea scuzelor care ne opresc din a trăi
Să luăm un exemplu în sensul ăsta: jucatul de jocuri cu mingea în copilărie. Nu aveai parte de confort, ci doar de fericire. Acum nu poți să refaci amintirea din diverse cauze. Că nu mai ai formă fizică – deși ai uitat că la joacă veneau și copii mai grăsuți. Altă scuză – nu mai ai timp – doar dacă îți face altcineva programul nu ai timp. Sau: nu mai am unde să joc – serios? Nu o să răspund aici. Poate o să zici: nu mai am cu cine să mă joc – asta e un gând bun. Așa e, nu ai cu cine, oamenii preferă confortul, folosesc scuza că au ajuns la o vârstă în care nu se mai joacă. (poate de fapt ar trebui interpretat că au ajuns la o vârstă când nu le mai trebuie fericire) Asta sunt prietenii tăi care aleg confortul și te îndeamnă să termini cu prostiile și să respecți statul degeaba. Poți să iei decizia care îți aduce beneficiile cele mai mari. Dacă nu știi care e, poți să iei criteriul – decizia pe care poți să o povestești când îmbătrânești, decizia în care faci ceva.
Zidurile izolării: De ce ne oprim din a cunoaște oameni noi?
O altă întrebare o să fie referitoare la: oare ai prietenii care trebuie? Nu te gândi la asta. Nu ei sunt de vină, ci tu. Pentru că la un moment dat ai oprit socializarea. Ai ridicat ziduri și nu ai mai lăsat pe nimeni să te cunoască. Te-ai oprit din a cunoaște oameni noi. Asta ar fi un lucru normal ca rezultat al experiențelor negative, al dezamăgirilor, al trădărilor inerente. Doar că e un raționament greșit și acesta. Dacă iei în calcul că toate ființele se schimbă, inclusiv tu, atunci cum de faci presupunerea că noile schimbări o să mențină vechile relații? Sau că oamenii schimbați vor semăna cu cei dinainte.
Reevaluarea trădării: O perspectivă rațională asupra greșelilor umane
Oamenii se schimbă și în bine, și în rău. Cumva, până la un moment, nu te-ai așteptat să se schimbe în rău. Te-a trădat un prieten? De fapt el a căutat să își realizeze interesele. Nu te-a trădat de fapt, că doar nu depusese un jurământ și nici nu semnase un contract cu tine. Te-au dezamăgit oamenii care au greșit și au făcut diverse probleme ce te-au afectat și pe tine?
Oricine greșește, și tu, și ei, și eu. Că au greșit și tu ai suportat o parte din consecințe, dimpotrivă, ca prieten ar trebui să ți se pară normal. În schimb, tu probabil ai reacționat demn, ți-ai plătit datoria și apoi ai uitat numărul de telefon al prietenului responsabil cu situația.
Amintiri șterse sau uitate - urmare -
Relații, schimbare și nevoia de adaptare
Rationamentele pot continua la nesfârșit, însă esența este clară. A fost cerută de la lume constanță, stabilitate și lipsa schimbării, într-o lume definită tocmai de schimbare permanentă. Aceasta este o greșeală asumată, urmată de iertare de sine și de încercarea de a repara ceea ce a fost greșit.
Blocarea socializării și oprirea din a cunoaște oameni noi ridică o întrebare importantă. Trecerea de la prietenii apropiate la simple cunoștințe, față de care există atenție, distanță și dorința de a nu dezvălui prea multe pentru a evita suferința, schimbă profund viața socială. Concluzia rămâne însă aceeași: există dorința de a avea prieteni alături de care să existe stare de bine și momente plăcute.
Sunt excluși, însă, prietenii alături de care să se stea la bine și la rău, rămânând doar cei pentru momentele frumoase. Atunci când apar problemele, apare preferința de a se conta doar pe sine, iar ceilalți să facă la fel. Este o atitudine onorabilă, dar fără perspectivă pe termen lung.
Lipsa de perspectivă apare pentru că, de fiecare dată când este acceptat un prieten nou, apare și nevoia de adaptare. Fiecare relație nouă obligă la o ușoară schimbare, la devenire, la evoluție personală. Prietenii adevărați pot ajuta la dezvoltare, însă dorința de confort și refuzul schimbării duc la renunțarea la adaptare și, implicit, la blocarea creșterii personale.
Puterea amintirilor împărtășite
Orice amintire împărtășită cu cineva alături de care a fost trăită este un lucru aproape magic. O parte din esența interioară devine comună cu esența celeilalte persoane, pentru că amintirile definesc ce este o persoană și cine este. Amintirile comune creează legături profunde, dau sens relațiilor și transformă experiențele trecute în punți către prezent și viitor.
Amintiri care nu se uită niciodată: Cum să învingi izolarea prin puterea iubirii
Eternitatea celor dragi
Să vorbim puțin și de pierderile celor dragi, pentru că are legătură cu acest subiect al îndepărtării prietenilor. Cei dragi nu dispar niciodată, ci rămân în amintirile tale așa cum au fost atunci. Nu te părăsesc niciodată dacă nu uiți ce amintiri ați realizat împreună. Comemorările în scopul acesta sunt: pentru aducere aminte. Absența sau dispariția ființelor dragi înseamnă că nu mai poți adăuga altă amintire la cele existente. Dar ce a fost nu va șterge nimeni din inima ta.
Calculul matematic al suferinței: De ce izolarea îți face pierderea mai grea
Suferința pierderii apare mult mai intens dacă te izolezi așa cum toată lumea o face. Să facem un calcul rece și matematic. Pierzi un prieten bun, iar toți prietenii tăi sunt 4. Dacă ai avea 30 de prieteni buni în loc de 4, atunci pierderea nu se va resimți extrem. De ce? Nu doar ca număr, ci și ca amintire comună. Dragostea ta împărțită în mod egal la un număr mare de prieteni este mai puțin afectată. De asemenea, suferința comună și amintirile comune lucrează cu o forță mai mare pentru a merge înainte.
Cum frica de dezamăgire ne sărăcește sufletul
Dacă mai rămâi cu 3 prieteni, ai pierdut 25% din totalul afecțiunii și al echipei tale, iar separat începi să te gândești că mai rămâneți atât de puțini și poate se apropie și finalul tău. Gândire negativă, sumbră, care aruncă o pată asupra vieții. Sper că am fost suficient de explicit și ai înțeles consecința deciziei tale de izolare. Încercând să te protejezi de suferință, ți-ai închis drumurile. Încercând să nu fii dezamăgit, ai iubit din ce în ce mai puțin, iar o pierdere îți ia din suflet și din inimă în loc să ia din ce ai construit peste.
De ce merită să depui efort pentru amintiri comune
Amintirile frumoase sunt construite alături de alte persoane. Nu trebuie să fie aceleași persoane, ci trebuie să depui efort pentru a dezvolta relații ca să poți să îți faci amintiri. Nimeni nu e obligat să facă asta; ridică presiunea, criteriile și lasă oameni diverși să devină prietenii tăi în același timp în care tu încerci să le fii prieten.
Diferența dintre afecțiunea pură și dependență
De asemenea, iubește cât mai mult. De preferat, cât mai multe ființe. Că sunt oameni, că sunt animaluțe de companie, că sunt pomi cu care vorbești, nu contează. Contează să ai sufletul și inima pline de iubire, nu doar pentru o singură persoană. Pentru o singură persoană se numește dependență....
Conținutul acestui site are caracter informativ și educațional. Informațiile prezentate nu înlocuiesc diagnosticul, sfatul sau tratamentul medical de specialitate. Consultați întotdeauna un medic înainte de a face modificări în tratamentul dumneavoastră.