Capitolul 9 - Amintiri frumoase și amintiri urâte
Viața ca o lecție continuă de înțelepciune
Obiectivul omului rațional este să caute înțelepciunea. Adevărul este că peste tot poate să existe înțelepciune, dar asta nu înseamnă că și există. Cea mai mare lecție din care se poate extrage înțelepciunea este lecția vieții. Te învață tot timpul, doar că nu tot timpul ești atent sau dispus să înveți. Din fericire, există amintirile. Evenimentele din viața ta care s-au întâmplat, de fapt, îți definesc personalitatea. Tocmai din acest motiv fiecare dintre noi este unic.
Rădăcinile temerilor noastre din copilărie
Am povestit despre frică. Să știi că cea mai mare parte a fricilor apare din copilărie. Începând cu părinții care te speriau cu ceva ca să stai cuminte. Asta putem spune că este un tip de frică inițială. Alăturat putem spune că a fost adăugată și prima îndoială inițială. Oarecum trist este că profesorii tăi, și anume părinții, chiar îți doreau binele, doar că, pentru confortul lor propriu, au apelat la o minciună.
Amprenta lăsată de micile minciuni
Prima mare minciună: "Dacă nu stai cuminte, vine și te ia Bau-bau", cu alternativele "Dacă nu mănânci tot, nu o să crești mare". Poate pare îndepărtat, dar să știi că ai înregistrat acea amintire ca și amintire rea și de acolo ai construit obiceiuri ca să te ferești de amenințarea înregistrată. De acolo ai construit o setare să respecți reguli și să fii cuminte. Sunt multe amintiri de care nu îți aduci aminte. Le numești uitate.
Puterea amintirilor stocate în subconștient
Dar să știi că nu sunt uitate, ci stocate cu atenție. Nu sunt scoase sub investigația raționalului tău. Subconștientul însă le ține active pe toate. Bun, acum să vedem cu ce te ajută amintirile. Indirect, pentru că îți proiectează viitorul. Viitorul nu este influențat de deciziile tale de acum. S-a întâmplat deja un lucru, o construcție a ta, a persoanei care ia decizia. De aceea trecutul îți definește viitorul.
Schimbă-ți trecutul pentru a modela viitorul
Mai exact, trecutul ți-a definit caracteristicile în luarea deciziilor, așadar decizia următoare va respecta aceste caracteristici înregistrate în trecut. Totuși, poți să schimbi viitorul dacă schimbi trecutul. Orice decizie a ta devine noul trecut, iar dacă decizia ta încalcă parametri anteriori, atunci viitorul începe să fie mai imprevizibil. Poți să îți schimbi trecutul oricând și la orice oră.
Călătoria spre cunoașterea de sine
Pentru asta trebuie să te cunoști, să îți cunoști trecutul, să reactivezi amintiri bune și rele și să le înțelegi, să vezi ce ai fost, cum te-au schimbat fiecare, cum te-ai dezvoltat ulterior și cum poți să le schimbi acum sau să le dezvolti.
Magia amintirilor
Puterea interioară a clipelor de fericire
Amintirile sunt bune și rele. Cele bune îți dau energie, îți schimbă starea de spirit, te umplu de bucurie, de respect, de putere. Ca să citez un film interesant ce ascunde multă înțelepciune: Harry Potter era învățat despre magia Expecto Patronum. Cum funcționa această magie? Îți căutai o amintire puternică, care te-a făcut foarte fericit, și invocai vraja. Vraja era ca un val sclipitor puternic ce alunga orice lucru negativ și te proteja.
Creează-ți propriul scut de lumină
Exact astfel de magie poți să faci și tu în realitate folosind o amintire care te-a făcut să simți fericirea adevărată, cu condiția să te abandonezi complet acelei amintiri și să elimini orice alt gând. Să plutești în detaliile amintirii. Poate nu cel mai bun exemplu: când ai mers prima dată pe bicicletă. Îți apare ca o aură, te vezi cum priveai ghidonul, vezi cum mișcai pedalele, vântul îl simți cum te lovea în față, presiunea cu care împingeai ca să înaintezi.
Redescoperirea fiecărei senzații pierdute
Trebuie să activezi toate detaliile amintirii, să le desfaci integral. Să îți aduci aminte cum era cerul, ce culori, ce forme aveau norii, ce miros era în aer, ce era în jurul tău, ce ai văzut când ai pedalat, dacă era dimineața sau seara, dacă ai întâlnit oameni pe drum. Secundar, în corpul tău ai memorat fiecare senzație. Ai memorat încordarea musculară, reușita pedalării, flexarea genunchilor, poate zgârietura căștii de protecție.
Viitorul tău începe cu analiza trecutului
Toate acestea trebuie să le simți fizic ca să lași amintirea să își facă magia. Trebuie să îți studiezi în mod constant amintirile. Doar prin exercițiu o să le scoți la lumina raționalului pe cele care se ascund. Abia după ce îți studiezi tot trecutul poți să te înțelegi cum ești, ce te definește și de ce te definește. În acel moment, o să îți dai seama că viitorul e la alegerea ta. O să îți vezi viitorul actual și poate o să te mulțumească, poate nu, dar o să ai posibilitatea să îl schimbi oricând.
Arta folosirii amintirilor: Cum să-ți transformi trecutul într-o sursă de putere
Analiza echilibrată a experiențelor trecute
Oricât de ușor pare, te anunț că nu este. Din nou o să ai nevoie de rețeta de răbdare, perseverență și constanță cu analiza pozitiv și negativ, mai ales dacă studiezi prea mult trecutul. Riști să uiți prezentul sau să nu îți placă și să iei decizii pripite. Tocmai de aia recomandarea e să pornești pe drumul amintirilor simultan în căutarea amintirilor pozitive, cât și a celor negative. Numerotează și analizează fiecare amintire, indiferent cum este. Vezi cum poate să te ajute, vezi cum te-a schimbat.
Cum ne modelează trecutul?
Ce energie poate să îți dea cea pozitivă sau ce greutate ți-a atașat cea negativă și de ce te-a privat când ai spus că nu o să mai faci niciodată ceva. Amintirile tale sunt, de fapt, esența conștiinței tale și ce te definește. Dacă nu te gândești și nu le accesezi, peste ele se va pune praful uitării și îți va fi greu să le mai scoți la lumină ca să le poți folosi. Pentru că, de fapt, ăsta e rolul lor: să înveți din ele și să le folosești.
Tu ai în tine puterea de a învăța
Amintirile sunt, de fapt, arme energetice, sunt surse de respect de sine și încredere în tine. Când ai înfruntat cu curaj situații și ai reușit – sunt lecții care trebuie să nu le uiți niciodată. Să trăiești amintirea e un lucru total diferit de a înțelege lecția din amintire. Când o să te apuci de analiza bagajului tău, o să descoperi că cele mai bine conturate sunt cele negative. Organismul tău, în măreția sa, încearcă să te ajute să scoată în față, în analiză, ca să eviți pe viitor.
Comorile ascunse în umbra amintirilor grele
Cel mai des apare eroarea de a rămâne în starea emotivă negativă a amintirii, în loc să intri în avantajele amintirii. Ce ai învățat din ea, câtă putere ți-a dat, cum ai trecut peste, cum ai luptat, cum te-ai recuperat. Sunt aspectele pozitive dintr-o amintire negativă pentru că, de fapt, nicio amintire nu este inutilă. Toate sunt acolo cu un scop: să înveți despre tine. Trebuie să privești detașat de partea negativă, de suferință.
Piatră de temelie pentru cetatea propriei forțe
Să vezi raționamentul, deciziile, greșelile, cadrul și abia la final emoțiile. Trebuie să vezi lucrurile din perspectiva puterii tale, adaptabilității tale. Să poți spune că a fost greu, dar m-am descurcat, pentru că așa sunt eu: adaptabil, descurcăreț, răbdător și cu un solid instinct de supraviețuire. Ce o să zică lumea despre tine nu contează absolut deloc atunci când știi ceea ce ești.
Amintiri șterse sau uitate
Mecanismul de înregistrare a amintirilor
În mod normal, ca amintire, se înregistrează mental mult mai puternic cele mai intense. E normal pentru că sunt corelate cu temeri și rememorate prin construcții de evitare. Tocmai de asta par mai puternice cele negative. Și sunt, pentru că pe cele pozitive nu le-ai rememorat de atâtea ori, nu ai construit activități pentru rememorarea a ceea ce te-a făcut fericit. Separat, chiar dacă ai făcut activitatea ce te face fericit, conform amintirii, de-a lungul timpului își pierde din strălucire și, ușor-ușor, se transformă într-o activitate banală. Tu uiți de ce o mai faci pentru că nu e primejdios să uiți că ai fost fericit.
De ce ne amintim mai ușor ce ne doare?
Nu este? De ce crezi că ai gândire negativă deseori și predispoziție depresivă? Pentru că ceea ce e negativ înregistrezi, iar ceea ce e pozitiv uiți. Când tragi linie, descoperi un bagaj negativ clar și un bagaj pozitiv aflat în ceață; parcă era acolo, parcă îmi plăcea să fac asta sau cealaltă și ajungi la întrebarea: oare ce îmi place să fac? Ce îmi oferă bucurie, satisfacție, fericire? Ăsta ești tu, care încerci să echilibrezi lucrurile fără să iei în calcul că deja știi o grămadă de lucruri ce te fac fericit, iar acum găsești doar scuze ca să nu le mai faci.
Ai deja tot ce îți trebuie pentru a fi fericit
Confortul cere renunțări și ia din fericire. Confortul nu e fericire. Să luăm un exemplu în sensul ăsta: jucatul de jocuri cu mingea în copilărie. Nu aveai parte de confort, ci doar de fericire. Acum nu poți să refaci amintirea din diverse cauze. Că nu mai ai formă fizică – deși ai uitat că la joacă veneau și copii mai grăsuți. Altă scuză – nu mai ai timp – doar dacă îți face altcineva programul nu ai timp. Sau: "nu mai am unde să joc" – serios? Nu o să răspund aici.
Jocul de-a v-ați ascunselea cu propria bucurie
Poate o să zici: "nu mai am cu cine să mă joc" – ăsta e un gând bun. Așa e, nu ai cu cine; oamenii preferă confortul, folosesc scuza că au ajuns la o vârstă în care nu se mai joacă. (Poate, de fapt, ar trebui interpretat că au ajuns la o vârstă când nu le mai trebuie fericire). Ăștia sunt prietenii tăi, care aleg confortul și te îndeamnă să termini cu prostiile și să respecți statul degeaba. Poți să iei decizia care îți aduce beneficiile cele mai mari. Dacă nu știi care e, poți să iei criteriul – decizia pe care poți să o povestești când îmbătrânești, decizia în care faci ceva.
Amintiri șterse sau uitate - urmare -
Responsabilitatea personală în relațiile cu ceilalți
O altă întrebare o să fie referitoare la: oare ai prietenii care trebuie? Nu te gândi la asta. Nu ei sunt de vină, ci tu. Pentru că la un moment dat ai oprit socializarea. Ai ridicat ziduri și nu ai mai lăsat pe nimeni să te cunoască. Te-ai oprit din a cunoaște oameni noi. Ăsta ar fi un lucru normal ca rezultat al experiențelor negative, al dezamăgirilor, al trădărilor inerente. Doar că e un raționament greșit și acesta.
Cum putem cere constanță într-o lume a schimbării?
Dacă iei în calcul că toate ființele se schimbă, inclusiv tu, atunci cum de faci presupunerea că noile schimbări o să mențină vechile relații? Sau că oamenii schimbați vor semăna cu cei dinainte. Oamenii se schimbă și în bine, și în rău. Cumva, până la un moment, nu te-ai așteptat să se schimbe în rău. Te-a trădat un prieten? De fapt, el a căutat să își realizeze interesele. Nu te-a trădat de fapt, că doar nu depusese un jurământ și nici nu semnase un contract cu tine.
Ai puterea de a te ierta și de a reconstrui punți
Te-au dezamăgit oamenii care au greșit și au făcut diverse probleme ce te-au afectat și pe tine? Oricine greșește, și tu, și ei, și eu. Că au greșit și tu ai suportat o parte din consecințe, dimpotrivă, ca prieten ar trebui să ți se pară normal. În schimb, tu probabil ai reacționat demn, ți-ai plătit datoria și apoi ai uitat numărul de telefon al prietenului responsabil cu situația. Putem să mergem în continuare cu raționamentele, dar cred că ai înțeles.
Îmbrățișarea magiei dintr-o esență comună
Ai cerut de la lume constanță și să nu se schimbe. Ai cerut asta la o lume definită de schimbare permanentă. E greșeala ta. Ți-o asumi, te ierți și refaci ce ai greșit. Oare e corect că ai blocat socializarea și te-ai oprit din a cunoaște oameni noi? Ai trecut de la prieteni la cunoștințe cu care ești atent și distant și ai grijă să nu afle despre tine multe lucruri ca să nu te rănească. Totuși, concluzia e că ai vrea să ai prieteni cu care să te simți bine. Excluzi prietenii cu care să stai alături la bine și la rău. Doar la bine…. Atunci când ai probleme preferi să te bazezi pe tine și atât, iar ei să facă la fel… Onorabil, dar fără perspectivă.
Fără perspectivă ?
Fără perspectivă pentru că de fiecare dată când accepți un prieten nou, te forțezi pe tine să te adaptezi puțin. Te forțează să devii mai bun, iar tu vrei să fii confortabil. Schimbarea înseamnă adaptare, iar tu practic renunți la adaptare. Orice amintire împărtășită cu cineva cu care ai trăit-o e un lucru magic. Practic, o parte din esența ta și a celeilalte persoane e comună (amintirile definesc ce ești și cine ești).
Amintiri care nu se uită niciodată: Cum să învingi izolarea prin puterea iubirii
Legătura eternă prin puterea amintirii
Să vorbim puțin și de pierderile celor dragi, pentru că are legătură cu acest subiect al îndepărtării prietenilor. Cei dragi nu dispar niciodată, ci rămân în amintirile tale așa cum au fost atunci. Nu te părăsesc niciodată dacă nu uiți ce amintiri ați realizat împreună. Comemorările în scopul acesta sunt: pentru aducere aminte. Absența sau dispariția ființelor dragi înseamnă că nu mai poți adăuga altă amintire la cele existente. Dar ce a fost nu va șterge nimeni din inima ta.
Cum putem vindeca durerea prin comunitate?
Suferința pierderii apare mult mai intens dacă te izolezi așa cum toată lumea o face. Să facem un calcul rece și matematic. Pierzi un prieten bun, iar toți prietenii tăi sunt 4. Dacă ai avea 30 de prieteni buni în loc de 4, atunci pierderea nu se va resimți extrem. De ce? Nu doar ca număr, ci și ca amintire comună. Dragostea ta împărtășită în mod egal la un număr mare de prieteni este mai puțin afectată. De asemenea, suferința comună și amintirile comune lucrează cu o forță mai mare pentru a merge înainte.
Inima ta merită să fie deschisă și protejată
Dacă mai rămâi cu 3 prieteni, ai pierdut 25% din totalul afecțiunii și al echipei tale, iar separat începi să te gândești că mai rămâneți atât de puțini și poate se apropie și finalul tău. Gândire negativă, sumbră, care aruncă o pată asupra vieții. Sper că am fost suficient de explicit și ai înțeles consecința deciziei tale de izolare. Poate o să mai reluăm acest subiect important; momentan, să vedem sfatul și morala pe care le obținem: încercând să te protejezi de suferință, ți-ai închis drumurile.
Grădina sufletului cultivată cu iubire
Încercând să nu fii dezamăgit, ai iubit din ce în ce mai puțin, iar o pierdere îți ia din suflet și din inimă în loc să ia din ce ai construit peste. Amintirile frumoase sunt construite alături de alte persoane. Nu trebuie să fie aceleași persoane, ci trebuie să depui efort pentru a dezvolta relații ca să poți să îți faci amintiri. Nimeni nu e obligat să facă asta; ridică presiunea, criteriile și lasă oameni diverși să devină prietenii tai, în același timp în care tu încerci să le fii prieten.
Este iubirea necondiționată cheia libertății?
De asemenea, iubește cât mai mult. De preferat cât mai multe ființe. Că sunt oameni, că sunt animăluțe de companie, că sunt pomi cu care vorbești, nu contează. Contează să ai sufletul și inima plină de iubire nu doar pentru o singură persoană. Pentru o singură persoană se numește dependență...
Conținutul acestui site are caracter informativ și educațional. Informațiile prezentate nu înlocuiesc diagnosticul, sfatul sau tratamentul medical de specialitate. Consultați întotdeauna un medic înainte de a face modificări în tratamentul dumneavoastră.