Capitolul 10 - Noul – o căutare constantă
Căutarea noului și ieșirea din zona de confort
Indiferent ce ești, ce scop ai, ce responsabilități ai sau ce îți place ori nu îți place, căutarea elementului de nou trebuie să fie obligatorie și constantă. De-a lungul vieții, fiecare persoană tinde să caute confortul, să elimine ceea ce a greșit și să se rezume la activitățile pe care le cunoaște, acolo unde nu va întâmpina surprize neplăcute. Atunci când se întâmplă ceva rău într-o activitate cunoscută, pur și simplu o aruncă lângă celelalte activități eliminate, fără să țină cont de nimic. De multe ori, numeroase experiențe nu mai sunt repetate din cauza unor situații neplăcute trăite în trecut.
Renunțarea nu este o soluție, ci o pedeapsă
În esență, nu este un beneficiu, nu este o îndreptare a unei erori, ci o pedeapsă. Auto-pedepsirea apare în formula: nu mai ai voie să faci asta niciodată. Exprimarea poate fi mai elegantă: decât să fac asta, mai bine aleg să fac orice altceva. Apare teama: cine știe ce s-ar mai putea întâmpla și de data asta? Dacă se întâmplă la fel ca data trecută…
Puterea iertării de sine și a încrederii
Este timpul pentru iertare de sine. Este timpul să se conștientizeze că fiecare aventură este irepetabilă în totalitate. Este timpul să apară încrederea în propriile forțe. Un exercițiu simplu poate susține acest proces: se umple o sticlă cu apă fierbinte, se strânge bine dopul pentru a nu se vărsa, se învelește sticla într-un prosop și se ține pe abdomen câteva minute. În timp ce căldura își face efectul, se poate continua raționamentul despre nou, cu mare atenție pentru a evita arsurile și pentru a permite corpului să se bucure de căldură.
Iertarea, acceptarea și pacea interioară
Iertarea este la îndemână și poate fi acordată doar din interior. Pacea interioară pornește de aici: de la echilibrul dintre forțele existente în interior, iar acest echilibru se construiește prin iertare și acceptare. Un exercițiu util este să se ia o bucată de hârtie, să se scrie pe ea greșelile făcute de-a lungul timpului, apoi hârtia să fie arsă, însoțită de un moment de acceptare, iubire de sine și iertare. În momentul în care hârtia a ars complet, greșelile trecute nu mai sunt readuse în discuție. Devine un subiect închis pentru totdeauna.
Învățare și reînvățare
Procesul de învățare pe tot parcursul vieții
După ce are loc împăcarea interioară, apare întrebarea ce nu a mai fost făcut din cauzele stabilite anterior. Activitățile care au fost abandonate cândva aduceau poate plăcere, elemente de noutate și imprevizibil. Orice element de noutate creează conexiuni noi în creier și susține marele proces de învățare, un proces care ar trebui să dureze toată viața. După fiecare situație nouă apare o experiență câștigată, se realizează taskurile necesare (mai bine sau mai puțin bine). Cu cât experiența nouă este mai intensă, cu atât mai puternic se înregistrează o soluție și o tehnică de adaptare.
De la noutate la rutină și plictiseală
Repetarea unei experiențe noi de câteva ori sau de zeci de ori transformă treptat totul într-un reflex și într-o ușoară monotonie. După încă câteva repetări, sau chiar zeci de repetări, apare plictiseala față de activitatea care la început era nouă și plăcută. Așa funcționează învățarea și obișnuința.
Reînvățarea după traumă și schimbarea perspectivei
Același mecanism se aplică și în cazul retrăirii unei experiențe traumatice de câteva ori sau de zeci de ori. Și aceasta poate urma aceeași cale: de la traumă la dezgust, apoi la monotonie și, în timp, la plictiseală. Odată ce experiența a fost trăită, există deja însușirile necesare pentru a trece din nou prin ea. A doua oară se știe deja la ce să se aștepte, nu mai apar surprize care să prindă nepregătit.
Apare uneori așteptarea unui „răspuns corect”, însă atenția se îndreaptă doar spre partea rea a traumei, se accentuează suferința și se diminuează răbdarea. Se accentuează chinul și se diminuează încrederea în propria putere de a lupta și de a merge mai departe. De multe ori apare gândul că se putea reacționa mai bine sau că se putea găsi o soluție mai bună. Totuși, gestionarea situației a existat, iar dovada este că povestea poate fi spusă mai departe.
Încrederea în sine și experiența acumulată
Dacă gestionarea de atunci nu ar fi existat, rândurile acestea nu ar mai fi putut fi citite în prezent. Problema reală apare când încrederea în sine scade și apare convingerea că nu va exista descurcare dacă situația respectivă reapare. Între timp însă s-au acumulat cunoștințe, reflexe și experiență. Există mai multă informație, mai multă experiență de viață, și totuși apare credința că versiunea de atunci era mai bună decât cea de acum.
Concluzia acestui raționament ar fi că varianta actuală, mai bună și mai experimentată, ar fi mai slabă decât varianta veche. Aici se află eroarea de logică: experiența, învățarea și reînvățarea transformă fiecare versiune într-una mai puternică, nu mai slabă.
Lecția sticlei cu apă: Cum să-ți transformi temerile în încredere de neclintit
Dovada încrederii: Ce spune despre tine manevrarea unui pericol cotidian
Să ne întoarcem puțin la sticla cu apă fierbinte. Poți să te uiți la ea și să fii mândru de tine. De ce? Pentru că e dovada că tu ai încredere în tine. E o sticlă ce conține un lichid fierbinte periculos pentru tine. Tu ai fost tot timpul atent la pericol, dar nu te-ai îndoit niciodată de tine în timp ce o manevrai. Știai că nu o să scoți dopul pentru că ai încredere în tine. Știai că o să o îndepărtezi dacă te arde prea tare pentru că ai încredere în tine să te protejezi. Astfel te-ai gândit doar la căldura ce o emite și nu te-ai gândit: oare o să mă ardă?
Anticiparea suferinței: De ce pregătirea pentru "ce e mai rău" este o iluzie
Ar trebui să fii mândru de tine și ar trebui să înțelegi că ai încredere mare în tine. Sunt atâtea lucruri pe care le faci pentru că ai încredere în tine și ți se par ușoare. Sticla cu apă fierbinte spune atât de multe. De exemplu, temerile tale sunt de fapt gânduri de pregătire. Te gândești la o situație ca să elimini variabilele și elementele care te pot surprinde. Poți să alegi să nu te gândești și să spui – mă descurc atunci când se întâmplă, dacă se întâmplă, ori poți să te încarci negativ gândindu-te iar și iar la situațiile viitoare.
Diferența dintre durerea imaginată și faptul împlinit
Sticla este fierbinte și te va arde dacă pui mâna pe ea, totuși dacă te arde prea tare poți să ridici mâna și să oprești disconfortul. Dacă sticla s-ar sparge și tu te-ai arde, durerea nu se va compara cu arsura ușoară ce o simți când pui mâna pe sticlă. Atunci când s-ar sparge nu ai mai putea să oprești durerea, suferința, disconfortul. Așa este și cu gândurile negative. Degeaba menții un gând despre o suferință ca să nu te șocheze atunci când se va întâmpla. Arsura gândului nu se va compara niciodată cu faptul împlinit. Deci degeaba pregătești o situație grea ce se poate întâmpla. Nimic nu se compară cu realitatea, ce vei simți atunci, durerea, suferința. Să te gândești la ce urmează rău e doar o pierdere de timp și de energie și o încărcare negativă.
Prezentul ca dar: Nu renunța la amintiri de frica viitoarei pierderi
Am cunoscut persoane care erau terorizate de gândul că o să piardă ființele dragi. Încercau să se distanțeze de ele ca să nu sufere atât de mult atunci. Le-am zis: de ce pui mâna să te arzi zilnic? Crezi că atunci când o să te arzi o să îți fie mai ușor? Renunți la amintirile pe care încă le poți construi astăzi alături de ființele dragi pentru nimic? E nimic pentru că indiferent ce o să faci o să suferi atunci, iar suferința aceea nu se va putea compara cu nimic. În loc să trăiești fiecare zi tu aștepți greutățile și problemele. Și ghici ce: vor veni, vei suferi, te vei lupta, te vei ridica sau vei cădea. Dar doar atunci, iar nu acum. Un film drag de animație spunea: yesterday is history, tomorrow is a mystery but today is a gift. That is why is called present.
Metafora filetului: Cum acțiunile tale zilnice strâng sau desfac "dopul" sănătății
Sistemul sticlei se poate aplica la foarte multe gânduri negative. Poate chiar la toate dacă iei în considerare că prin acțiunile tale strângi sau desfaci dopul. Fumezi? La fiecare țigară ai mai desfăcut puțin dopul. Faci exerciții fizice? S-a mai strâns puțin dopul. Mănânci junk food? Iarăși ai slăbit dopul. Ții câte un regim preventiv – iarăși ai strâns dopul. Doar ține minte că poți să slăbești dopul până iese de pe filet și atunci te opărești. Iar tu nu poți să știi cât filet mai are până cade… Aplici la temeri de diverse boli. Dacă a căzut dopul înseamnă că ai făcut boala. Dacă ai strâns dopul înseamnă că scad șansele să ajungi bolnav. Spune ce te îngrijorează și vezi cum poți să strângi dopul iar pe de altă parte ce faci ca să desfaci dopul.
Curajul de a explora: Folosește-ți încrederea pentru a îmbrățișa noul
Partea bună este că tu ai încredere în tine. Mi-ai demonstrat asta după ce ai trecut prin experiența sticlei cu apă fierbinte. Dacă ai încredere în tine atunci trebuie să încerci lucruri noi. Lucrurile noi pot fi bune sau rele depinde din ce unghi le privești, dar toate, absolut toate îți aduc beneficii la învățare, adaptare și cunoștințe.
Raționament ca să încerci
Metafora lutului: Secretul rezilienței în fața loviturilor vieții
Omul este ca o bucată de lut. Cu cât o mesteci, o împingi, o presezi, cu atât devine mai elastică și mai manevrabilă. Corect ar fi: adaptabilă. Din contră, dacă nu o expui și o ții fără să facă nimic, devine tare, rigidă. Viața are obiceiul să te lovească. Știi asta, iar dacă nu știi, atunci o să afli. Dacă izbesti o bucată de lut întărită, se va sparge în bucăți. Dacă izbesti lutul moale și elastic, doar își va schimba forma, dar nu se va rupe. Important în viață este cât poți să încasezi și să te ridici după. Dacă te rupi în bucăți, devine imposibil să te mai aduni.
Confortul versus Evoluția: De ce frica de schimbare îți blochează potențialul
Asta e rolul noului în viața ta. Doar asta te pregătește de șocurile ce vin, doar asta te face mai puternic. Pentru că forța e în flexibilitate și în adaptare. Să cauți noul cere efort, cere să ai încredere în tine și se află în conflict cu confortul. Confortul e teama de a nu pierde ce ai, extinsă prin încercările negative la tot ce ai. Nu pierzi ce aveai, ci schimbi. Te schimbi pe tine cu o versiune mai bună. Până unde? Asta e alegerea ta în marea natură a creației. Nu ezita să pleci la drumul ce ți-a fost ursit. E un drum necunoscut pentru că toate deciziile tale îl schimbă în fiecare moment, dar e un drum frumos.
Noul unic și noul uitat: Redescoperă părțile pierdute din tine
Să înfrunți noul cere curaj, cere să riști. Poți să ajungi în ipostaze bune sau rele, însă dacă nu încerci nu ai cum să afli. Ce înseamnă totuși noul? Experiențele noului sunt de două categorii: noul unic și neexplorat și noul uitat. Noul uitat se referă la ce făceai acum mulți ani și, de-a lungul timpului, ai uitat, ai refuzat să îți mai aduci aminte din diverse motive. Să renunți la înregistrarea amintirii tale e ca și cum ai renunța la o parte din tine. Să zicem că o parte mică, dar tot o parte din tine. Fizic ai renunța la ceva din tine? Un deget sau poate o unghie? Presupun că răspunsul e nu. Atunci de ce nu faci alegerea ca să îți menții și mintea întreagă?
Dincolo de scenariile negre: Învață să cauți oportunitățile, nu doar pericolele
De ce să renunți la o parte din tine? Avantajul noului uitat este că nu apar foarte multe variabile noi, nu îți faci multe scenarii despre ce poate să se întâmple. Pentru că e o activitate cunoscută, deși uitată. Ca o mică paranteză la o activitate, ai încercat vreodată să cauți orice s-ar putea să se întâmple în bine? Sunt sigur că ai căutat să îți imaginezi tot ce s-ar putea întâmpla rău, dar varianta cealaltă ai căutat-o? Încearcă, mai ales în situația noului absolut și neexplorat.
Lumea prin ochii tăi: Cum să treci de la "paharul gol" la o perspectivă plină de mister
Afară e o lume plină de oportunități, frumuseți și mistere, sau afară e o lume plină de pericole, de mizerie se referă, de fapt, la același lucru. De fapt nu e un lucru, ci este un raport. E un raport de lume văzută prin ochii tăi. Nu îți dai seama că ești încărcat negativ și de asta vezi pericolele mai mari decât beneficiile. Vezi paharul gol în loc să vezi că jumătate e plin.
Ca să înțelegi căldura trebuie să înveți frigul
Balansarea energetică pozitivă și echilibrul interior
Balansarea energetică pozitivă, despre care s-a discutat și în capitolele anterioare, rămâne esențială pentru o viață echilibrată și conștientă. Este importantă lupta constantă împotriva negativismului permanent. Alte persoane pot încerca să tragă în jos, în întuneric, însă menținerea în lumină este esențială. Lumina înseamnă echilibru între pozitiv și negativ, nu absența unuia dintre ele.
Pentru a ajunge la acest echilibru este necesară conștientizarea a tot ceea ce se trăiește și separarea experiențelor în două categorii: negativ și pozitiv. În paralel, este util să fie stabilit un set de lucruri pozitive care să încarce energetic atunci când este nevoie. Aici apare rolul autentic al hobby-urilor și al pasiunilor. Activitățile care plac cel mai mult încarcă pozitiv și ajută la echilibrarea raportului dintre negativ și pozitiv.
Conceptul de a balansa implică însă să nu existe doar activități plăcute, pentru că dezechilibrul se poate instala și printr-un exces de pozitiv față de negativ. Chiar dacă pare ciudat, continuarea raționamentului clarifică acest aspect.
De ce prea mult pozitiv poate duce la monotonie
Dacă se fac doar lucruri care plac și care energizează, în timp, mai repede sau mai încet, activitatea se transformă dintr-una energizantă într-una monotonă, plictisitoare și neutră. Fără bucuria așteptării și în aceeași stare de spirit permanentă, repetarea aceleiași activități poate distruge ceva minunat și plin de energie.
Vacanța din perioada școlii este un exemplu clar. Bucuria așteptării vacanței era atât de intensă pentru că exista școala. Fără școală, vacanța ar fi devenit o stare permanentă, lipsită de sens, în care nu s-ar fi găsit mare lucru de făcut și care ar fi dus la plictiseală.
Contrastele care dau valoare experiențelor
La fel se întâmplă și cu setea și apa. Apa este cu adevărat bună atunci când există sete reală. Dacă apa este disponibilă tot timpul, pare că nu mai are niciun gust. O plimbare de câteva ore fără apă, însoțită de gândul că nu există apă la îndemână, transformă un simplu pahar de apă într-o experiență intensă. Pregătirea mentală contează enorm: cu cât așteptarea este mai lungă, cu atât savoarea este mai mare în momentul în care dorinta se împlinește.
Același cerc se repetă în toate lucrurile. Câteva zile fără cer senin fac ca soarele și albastrul cerului să fie apreciate mult mai mult atunci când reapar. Dacă ar exista doar cer senin, privirea ar deveni plictisită și neinteresată. Adevărul este că, fără negativ, pozitivul nu poate fi evidențiat și nu poate fi cu adevărat apreciat.
Renastere
Renasterea interioara si echilibrul energetic
Revenirea la activitatea energetica inseamna intoarcerea la propriile resurse interioare. Este benefic sa fie traita in cantitati limitate si la intervale regulate, pentru a nu epuiza corpul si mintea. Este important sa fie vazut si „negativul”, pentru a putea fi apreciat cu adevarat „pozitivul”. Acest echilibru pozitiv/negativ merita o atentie constanta, mai ales in zona trista sau pseudo-trista care atrage atat de usor. Este numita pseudo-tristete pentru ca, in esenta, tristetea este un moment de recuperare dupa o suferinta care a facut persoana mai puternica. Subconstientul recunoaste acest proces si il intelege ca pe o adevarata renastere interioara.
Cand apare nevoia de renastere
Nevoia de renastere apare atunci cand un cerc de activitati a fost inchis si nu mai sunt initiate altele noi. Cand viata devine repetitiva, iar activitatile de zi cu zi nu mai aduc nicio satisfactie reala, se creeaza un teren fertil pentru bucla depresiva. Daca se adauga teama de activitati noi la indiferenta fata de activitatile vechi, apare intrebarea interioara legata de sensul vietii. Pare ca totul a fost deja experimentat si ca nimic nu mai poate surprinde. In realitate, nu a fost experimentat totul.
In acest punct, mintea se foloseste de o iluzie: activitatile noi sunt percepute ca fiind la fel ca cele vechi, fara potential de schimbare. De fapt, sunt evitate pentru ca exista teama de esec si teama de a pierde propria identitate. Aceasta stare negativa este, paradoxal, o stare de constienta intensa, in care omul cauta raspunsuri, sens si obiective noi. Corpul creeaza aceasta constienta accentuata pentru a echilibra spiritul.
Redescoperirea simturilor si a „noului uitat”
In astfel de momente, se vede mai bine, se aude mai bine, se simte mai intens, dar simturile nu sunt folosite constient. Nu este observat faptul ca accentuarea simturilor poate schimba totul: cerul devine mai colorat si mai frumos, mirosurile mai intense sau mai subtile, sunetele mai jucause si mai vii. Acesta este „noul uitat”, dar sub o alta forma. Este un „nou recolorat”, care a fost mereu prezent, insa cu alte nuante, alt parfum si poate alta forma.
Cum se poate iesi din bucla depresiva
Iesirea din aceasta bucla este mai simpla decat pare. Este suficient sa fie incercat ceva cu adevarat nou. Se alege si se face, fara a fi analizat la nesfarsit. Este nevoie de un singur moment de gandire constienta, pentru ca amintirile sunt create prin decizii personale. De aceea este recomandat sa existe o singura oprire pentru reflectie inainte de actiune, iar apoi pasul spre nou sa fie facut cu incredere, deschizand astfel un nou ciclu de renastere si transformare.
Scrie povestea ta
Lecția copacului: Învață să asculți viața care pulsează în tăcere
Alta bucurie ce îți stă la dispoziție ca să faci noul uitat este să înveți. Înveți un lucru nou despre un pom pe lângă care treci. Cum înflorește, cum rodește, cum polenizează ori dacă poți să faci un ceai din florile lui, poate scoarța îți vindecă rănile sau, dacă sunt mai mulți pomi, înveți că dacă unul e atacat, atunci toți secretă substanțe defensive. Și atunci începi să te întrebi: oare chiar e viu copacul și, dacă e viu, oare poți să vorbești cu el? Să îl întrebi cum este să fii un pom? Oare vântul șoptește printre frunze sau a răspuns copăcelul ?
Timpul prieteniei: De ce natura are nevoie de răbdare pentru a-și realiza conexiuni
Nu ești departe de adevăr, poți să vorbești cu un copăcel, dar mai rămâne ca și copăcelul să dorească să vorbească cu tine. Poate preferă să tacă și să te observe o perioadă. De ce? Pentru că nu te cunoaște. Dacă vine un străin la tine și începe să îți povestească o grămadă de chestii, tu începi să vorbești cu el ca și cum vă cunoașteți? Tot așa, copăcelul poate va avea nevoie de timp. Timp să te cunoască. Timp să te asculte. După o vreme, poate o să vrea să vorbească cu tine. Toate astea poți să le afli doar dacă încerci.
Testul loialității: Ce spun reacțiile prietenilor tăi despre calitatea relațiilor voastre
Așa am găsit o activitate nouă – să vorbești în fiecare zi cu un copac. Poate, la un moment dat, o să îți răspundă….
Dacă te gândești să faci asta, dar te trage înapoi gândul despre ce ar zice prietenii tăi dacă te-ar vedea că faci asta, poate nu ai prietenii care trebuie. Poate ar trebui să îi evaluezi să vezi dacă îți sunt prieteni sau cunoștințe sau simpli oameni pe care îi cunoști. Pentru că un prieten ține la tine, caută să te ajute și să te înțeleagă. Dacă i-ai spune că te duci să vorbești cu un copac, probabil ar întreba de ce? Dacă i-ai răspunde că te liniștește să vorbești cu un copac, atunci ar fi suficient pentru un prieten.
Capcana însoțitorului permanent: Când prezența celuilalt devine un zid invizibil
Am deschis latura asta pentru că, la o activitate nouă, de obicei oamenii preferă să meargă însoțiți de cineva cunoscut. Din teamă, dar și din împărtășirea experienței. E bine, dar e și rău. De fapt, asta e elementul perfect ce cuprinde atât negativ, cât și pozitiv. Așadar, ia un prieten cu tine la activitatea respectivă, dar ai grijă că, dacă iei același prieten la toate activitățile, de fapt ridici ziduri față de ceilalți. Zidurile au și ele două perspective: îi țin pe alții departe de tine, dar, dacă te uiți mai bine, zidurile de fapt te țin pe tine închis.
Lăsa ferestre deschise către inima ta
Construiești totuși un castel cu ziduri înalte, dar lasă uși și ferestre. Lasă să se vadă sufletul și inima ta. Te ajută să fii liber și să faci ce simți și ce vrei. Pentru că zidurile sunt făcute din teamă și pentru protecție. Dacă permiți accesul, atunci nu doar lași să intre, ci lași să și iasă. Asta de fapt te face stăpânul castelului și nu prizonierul lui.
Conținutul acestui site are caracter informativ și educațional. Informațiile prezentate nu înlocuiesc diagnosticul, sfatul sau tratamentul medical de specialitate. Consultați întotdeauna un medic înainte de a face modificări în tratamentul dumneavoastră.
Capitolul următor