Capitolul 3 - Viața și moartea
Marea întrebare și transformarea materiei
Una dintre marile întrebări ale omenirii este ce se întâmplă după moarte? Ca să îți răspund sincer: nu contează. Nu trebuie să fie șocant, de aceea o să îți explic.
Ce știm deja, că așa se procesează informațiile din mintea umană, este că lumea este în continuă mișcare și în continuă transformare. Corpul tău face parte din lumea asta și, fără să ai îndoieli, știi că la un moment dat se va deteriora, se va strica și nu va mai funcționa. Ulterior se va întoarce înapoi în natură pentru a returna materia din care a fost creat.
Ciclul energetic și acceptarea schimbării
Aici ne vom întoarce la primele două capitole și vom analiza dacă e informație pozitivă sau negativă și vom pune întrebările, căutând întrebările. Încep invers, informația nu este nici pozitivă, nici negativă, pentru că ești o mică parte dintr-un ciclu. Un cerc al vieții și al morții și iarăși al vieții. Energia ta controlează materia doar o mică perioadă de timp, iar apoi, după ce a epuizat materia, reintră în masa energetică a acestei planete, de unde va prelua altă materie și o va folosi până când o va epuiza. Vei spune poate că este crud, că tot ce te definește, amintiri, cunoștințe vor dispărea. Așa este, vor dispărea, doar că nu este crud. Vor fi înlocuite cu alte amintiri și alte cunoștințe, poate mai intense, poate mai frumoase, mai importante, oricum noi.
Evoluția prin reînnoire
Asta înseamnă că vei deveni altceva, apoi altceva și tot așa. Nu este rău sau bine, ci este ciclul energetic al planetei care furnizează materia pentru realizarea acestui ciclu. Cât timp va fi această planetă, o să continui ciclurile și, într-un fel, o să renaști.
Mai corect spus: o să o iei de la capăt, pornind de la zero. Astea sunt regulile și îmi pare rău dacă te-ai atașat prea mult de ceea ce ești.
Lasă lucrurile să se schimbe, acceptă-le. Asta e frumusețea jocului – toate sunt noi și vechi în același timp și totul este în continuă schimbare. Dacă privești schimbarea cu bucurie și entuziasm, dacă aștepți următoarele etape ale călătoriei cu fiorul descoperirilor de lucruri noi, atunci moartea devine doar un proces fizic normal, natural și, cel mai important, dreptul și obligația fiecărei ființe.
Viața ca dar și interpretarea schimbării
Așadar, moartea nu mai pare așa rea, nu? E o altă călătorie care te duce spre o nouă viață. Totuși, până la noua călătorie, tu ai deja o viață, iar asta e darul cel mai scump din lume. Viața pe care o ai, minunea de simbioză dintre energie și materie, armonia eforturilor comune de a supraviețui, adică de a duce simbioza cât mai departe. Viața mereu îți oferă și bune, și rele, dar nu poți să le numești așa. Denumirea lor este schimbarea – viața îți oferă schimbări. Bune sau rele e doar interpretarea de moment a unei schimbări. Poate în viitor ce a părut o schimbare bună este de fapt rea și invers.
Detalii definitorii
Esența identității și rolul amintirilor
Trebuie să fie reluat raționamentul pentru a înțelege ce definește o persoană: amintirile și cunoștințele acumulate de-a lungul vieții. Există adesea teama că, odată cu pierderea amintirilor, se pierde și esența propriei identități, fără a se conștientiza că multe dintre aceste amintiri sunt doar povești uitate în trecut. Doar uneori sunt evocate și readuse în prezent, pentru a reaminti momente de fericire sau de tristețe.
Transformarea sinelui în timp
Privind cu atenție, nici măcar persoana din amintire nu mai este aceeași. La un moment dat era într-un fel, însă acum este diferită, pentru că acea versiune a rămas în trecut. Trecerea timpului implică schimbare, iar fiecare om face parte din această schimbare continuă. Astfel, nici măcar prezența din amintire nu mai este reală, ci s-a transformat într-o poveste neuitată, alături de alte mii de povești uitate, care nu au avut suficientă importanță pentru a fi reținute.
Selectivitatea memoriei
Cu zece ani în urmă, o zi oarecare nu mai poate fi rememorată dacă nu s-a întâmplat nimic memorabil. Chiar termenul este definitoriu – „memorabil”, ceva ce merită să fie memorat. Dacă nu s-a întâmplat nimic deosebit, ziua aproape că nu mai există în conștiință. Se poate face un simplu calcul: câte zile au fost trăite și câte amintiri au rămas vii.
Frica de necunoscut și continuitatea experienței
Mii de amintiri sunt uitate pentru că nu reprezintă, în esență, nimic important de reținut. După ce se pierd mii de detalii, apare îngrijorarea că, odată cu uitarea câtorva zeci de lucruri care au contat cu adevărat, se pierde identitatea. În realitate, nu identitatea sau conștiința sunt cele care provoacă neliniște, ci noul, necunoscutul.
Așa cum fiecare decizie a creat amintiri, la fel se vor crea mereu experiențe noi, unele utile, altele frumoase sau dureroase, din care se învață sau de care se va teme. Într-un nou ciclu al vieții, adaptarea va continua. O viață viitoare va aduce împliniri, bucurii, suferințe și tristeți, la fel ca viața prezentă.
Încrederea în sine și valorificarea prezentului
Până atunci, este esențial ca viața actuală să fie trăită pe deplin și valorificată. Cel mai important aspect este încrederea în sine, pentru a avea curajul de a încerca lucruri noi și de a construi noi amintiri. Cuvintele care ar trebui repetate în fiecare zi sunt simple și puternice: „Mă descurc. Mai bine sau mai rău, dar mă descurc.”
Moartea – doar un proces natural
Moartea ca parte firească a ciclului vieții
Despre moarte nu este, de fapt, foarte mult de spus, pentru că este un proces foarte scurt în comparație cu viața. Poate fi măsurată în secunde. De exemplu, să presupunem că sunt necesare 100 de secunde pentru a muri. A trăi doar un an înseamnă peste 31 de milioane de secunde. Importanța reală se află în cele 31 de milioane de secunde de viață, nu în cele 100 de secunde ale morții.
Frica de moarte și lipsa de informații
Frica de moarte apare pentru că există convingerea că trebuie să existe teamă. Însă această decizie poate fi greșită. De multe ori nu există suficiente informații pentru a lua o decizie clară legată de moarte. Când va veni momentul, decizia interioară se va forma în funcție de datele și trăirile de atunci. Acceptarea faptului că totul face parte dintr-un ciclu al vieții și al morții ajută la înțelegerea că acest ciclu se reia, indiferent de succese sau eșecuri.
Viața se măsoară în bucurii, emoții și experiențe care fac inima să bată mai puternic. Teama este dușmanul vieții, pentru că răpește bucuria, intensitatea trăirilor și pune un văl de îndoială peste tot ceea ce se experimentează. Una dintre maximele relevante este: dacă există gândul că un anumit lucru ar putea aduce moartea și, în final, chiar se întâmplă, nu ajută cu nimic faptul că a existat „dreptate” în acea frică. Oricum, mai devreme sau mai târziu, pragul acesta va fi trecut.
Viața merită trăită, nu irosită în teamă
Nu contează cât de precaută este o persoană sau cât de mult se ferește de probleme, linia de final a ciclului vieții va fi atinsă oricum, poate doar puțin mai târziu, dar cu mult mai puține povești de spus, pentru că nu se poate povesti despre ceea ce nu a fost trăit. Desigur, nu este util nici să se caute în mod inconștient pericolul, precum a trage un leu de coadă doar pentru a vedea ce se întâmplă. Un astfel de comportament poate încheia ciclul mult mai repede și poate răpi bunătățile și frumusețile care încă așteaptă să fie descoperite în această viață.
De aceea, moartea, ca proces, nu merită să fie în centrul atenției, pentru că durează prea puțin și este oricum inevitabilă. Nu contează cum sau când va veni, iar a încerca să fie controlată prin frică nu schimbă rezultatul final. Ceea ce contează cu adevărat este viața. Merită să fie orientată atenția către ceea ce aduce plăcere, fericire și împlinire și către activitățile care dau sens existenței.
Viața este frumoasă și trebuie trăită conștient, în fiecare etapă a ciclului ei. Dăruirea față de viață, deschiderea către experiențe și trăirea din plin transformă fiecare clipă într-o poveste care merită spusă.
Un nou început
Perspectiva spirituală și ciclul reînnoirii
Ca punct de vedere, toate ființele trec prin acest ciclu. Nu ești nici primul și nici ultimul. Religia spune că după moarte există iad și rai. Trăiești încercând să respecți regulile, pentru a evita amenințarea ce apare dacă nu le respecți. Religia spune un lucru contradictoriu , există iad și rai, dar există și viață după moarte. Dacă există viață după moarte înseamnă că raiul și iadul sunt doar etape intermediare. De fapt, asta înseamnă un nou început. Un nou început de la zero.
Relația dintre uitare și noutate
Îți mai aduci aminte de bucuriile copilăriei? Ce te făcea fericit atunci când erai mic și fără griji? Toate nu ar exista dacă ai păstra amintirile actuale, pentru că nu ai mai fi fără griji. Tocmai de aceea energia desfăcută de materie devine o energie impersonală care deschide un capitol nou. Frumusețea noului este posibilă doar în prezența uitării. Ca ceva să devină nou pentru tine ca persoană, întâi trebuie să îl uiți. Astea sunt informațiile pe care trebuie să le accepți.
Atitudinea în fața finalului
Moartea e un proces normal și fiecare organism viu trece prin acest proces în cursul metamorfozelor. Ce poți alege e atitudinea cu care să mori. Deși nu suntem noi cei care decidem durata acestui ciclu, modul în care alegem să îl parcurgem până la capăt este cel care ne definește. Nu tu ești cel ce trebuie să decidă când se închide ciclul, ci el se va închide ca un rezultat final al deciziilor tale cumulate cu efectele lor. Revin și subliniez: importantă e atitudinea cu care alegi finalul.
Demnitatea și recunoștința
Poți să termini în genunchi, cu lacrimi în ochi, implorând, cu frică, sau poți să alegi demnitatea. Poți să alegi să termini cu fruntea sus și cu privirea senină, cu un zâmbet pe chip și cu gânduri de mulțumire pentru toate momentele bune și frumoase pe care le-ai trăit. Clipele ce te-au făcut fericit și mândru. Să mulțumești vieții pentru tot și să te odihnești puțin în moarte până începe noul ciclu.
Importanța drumului parcurs
Așa o să înțelegi că numai drumul contează. Destinația e mai puțin importantă. Ce ai făcut zi de zi, ce ai încercat zi de zi, fără să conteze dacă e reușită sau eșec, fără să conteze dacă ai câștigat sau ai pierdut. Trebuie să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima și să speri că atunci când chiar o să fie ultima o să ai un flashback cu o viață în care ai încercat orice și ai trăit.
Continuare sau restartare?
Energia conștientă în ciclul viață – moarte – viață
Pentru a înțelege mai bine ciclul energie – materie – rațiune, este esențial un element adesea trecut cu vederea: dezvoltarea energiei conștiente. Dezvoltarea energiei conștiente presupune că, după ce energia se separă de materie și apoi preia o altă formă de materie pentru a realiza o nouă simbioză, această energie devine conștientă și preia o parte din vechiul ciclu, uneori chiar mai mult. Este o evoluție a conștientizării materiei și, mai ales, a energiei, care se poate manifesta în interiorul unui ciclu viață – moarte, astfel încât anumite proiecte, scopuri sau experiențe să poată continua în ciclul următor.
Există suficiente exemple de persoane care își amintesc lucruri, detalii și fapte din viețile anterioare sau dintr-o viață anterioară, ceea ce susține ideea de reîncarnare și continuitate energetică. Un exemplu des invocat este Pitagora, faimosul geniu și matematician, despre care se spune că își amintea existențe trecute. Astfel de cazuri sugerează că energia conștientă poate traversa mai multe cicluri de viață, păstrând informații, experiențe și niveluri de evoluție.
Astfel de persoane au reușit nu prin simple procese de aducere aminte, ci printr-o conștientizare profundă a energiei din ciclu în ciclu. Parțial sau la un nivel mai înalt, au reușit să conștientizeze energia, să o personalizeze și să creeze o legătură clară între ceea ce au fost și ceea ce au devenit. În felul acesta se demonstrează un adevăr evident pe această planetă: totul este trecător, dar totul se desfășoară într-un ciclu continuu de viață – moarte – viață. Totul trece, totul se transformă și nimic nu se pierde.
Evoluția umană ca evoluție energetică
Ideea de a deveni o ființă umană mai conștientă de sine, capabilă să își gestioneze conștient propria energie, este cu adevărat inspirațională. Acest drum începe cu o alegere rațională și conștientă de a urmări o viață mai plină de sens și de bucurie. Pentru cei interesați de explorarea potențialului uman prin prisma dezvoltării energetice, sunt disponibile informații suplimentare la adresa noastră de contact. Multe persoane explorează și experimentează în prezent aceste forme de creștere spirituală și personală. Deși aceste perspective oferă o schimbare profundă în modul în care se vede lumea — punând accent pe umanitatea comună în locul diviziunilor tradiționale — ele se concentrează în primul rând pe responsabilizarea individuală. Prioritizând echilibrul interior și împlinirea personală, individul devine mai independent. O astfel de schimbare de perspectivă încurajează un stil de viață bazat pe alegeri conștiente, mai degrabă decât pe tiparele convenționale de producție și consum
Trăiește și simte că trăiești
Scopul vieții și planificarea haosului
Să revenim la viață și la moarte, la ciclul nesfârșit și la bucuria fiecărei etape. În afară de a evolua, scopul vieții este să trăiești. Ca să trăiești trebuie să încerci constant lucruri noi. Ca să știi care sunt lucrurile noi și să vrei să le încerci trebuie să te gândești la ele și să le cauți. Un fel frumos de a spune e să planifici haosul vieții tale. Când ai terminat un haos să începi următorul. Așa o să ai ce povesti la finalul ciclului. Atenționarea rămâne stabilită – ai grijă ce haos descoperi și cum poți să îi supraviețuiești. Doar dacă îi supraviețuiești te poți bucura de poveste.
Alegerea personală și impermanența
Nu sunt eu în măsură să dau sfaturi despre ce vrea fiecare să facă în viață pentru că ar însemna o manipulare prin sugerare de soluție sau soluții. Tocmai de aceea fiecare trebuie să aleagă, să își respecte alegerea și să se dedice complet în realizarea ei. Ca recomandare, totuși, vă spun tuturor să respectați regula planetei – nimic nu este etern și totul se schimbă. Deci cu grijă la limitările de timp. "Asta aș vrea să fac mereu" – mereu e un termen mai lung decât ar trebui să fie. Pune "acum" în loc de "mereu". Asta vreau să fac acum.
Respectul pentru viață
Trăiți-vă viața, puneți întrebări, respectați regulile pe care le acceptați voi, nu regulile create de alții și, cel mai important, respectați viața. Atât viața voastră, cât și viața ființelor vii. Învățați pe alții ce știți, dar lăsați-i să trăiască după regulile lor. Nu irosiți nicio secundă, pentru că înapoi nu o să o recuperați. Nu e pierdută, ci doar nefolosită, iar nefolosit câteodată e mult mai rău decât pierdută.
Caietul vieții și paginile albe
Viața ta e un caiet aproape gol în care sunt doar câteva pagini scrise. Mai sunt atâtea pagini albe, iar tu, prin deciziile tale, îl vei scrie. Peste ani și ani, când vei reciti caietul, ce o să vrei să găsești acolo? Vrei să vezi aceleași activități – work, sleep, eat – sau vrei să vezi altceva? De asemenea, poate ai alege altceva dacă ai ști că mai sunt doar câteva pagini albe… ai alege să trăiești.
Conținutul acestui site are caracter informativ și educațional. Informațiile prezentate nu înlocuiesc diagnosticul, sfatul sau tratamentul medical de specialitate. Consultați întotdeauna un medic înainte de a face modificări în tratamentul dumneavoastră.